Acasa e acasa

M-am nascut intr-o tara fara nici un fel de identitate... Republica Moldova. Asa au stat lucrurile ca a trebuit sa plec la Chisinau dupa viza de intrare in Romania. Si a trebuit sa stau o luna. A fost foarte greu pentru mine. A fost oribil de fapt... Nu ma pot adapta sistemului... ca o jungla... alte reguli, alt sistem de valori, alt mod de a fi, o mixtura indefinita de a exista...

Imediat ce am ridicat viza, primul impuls... ACASA, la Bucuresti. Viata la viteza 480 km/ora! Numai eu stiu cum am conectat lucrurile incat sa ajung in cateva ore sa gasesc transport spre casa si ACASA am ajuns! E un sentiment de infinita fericire. Sa faci baie in cada ta, sa dormi pe perna ta. Acasa in Bucuresti! Cu tot cu claxoanele lui, poluarea lui si lumea lui grabita.

Acasa ma simt excelent!

Cultura araba

Astazi studiez diferenta dintre occident si orient. Am descoperit lucruri uimitoare legate de modul de a fi al celor 2 civilizatii.
Intre occidentali si arabi exista o diferenta ca de la cer la pamant in ceea ce priveste conceptiile lor despre bine si rau, logic si ilogic, acceptabil si inacceptabil. Ei traiesc in doua lumi diferite, fiecare organizata intr-o maniera proprie.
Iata ce curiozitati:

• De la bun inceput, cand discutati cu un arab trebuie sa stati mai aproape de el decat de un britanic sau de un german. Daca pastrati distanta, arabul va crede ca prezenta lui fizica vi se pare dezagreabila sau ca sunteti o persoana extrem de rece.
• Arabii sunt volubili si sinceri fata de o persoana pe care o agreeaza, asa ca incercati sa fiti la fel. Sunt foarte dependenti de contactul vizual, deci scoateti-va ochelarii de soare cand vorbiti cu ei si priviti-i drept in ochi (in mod normal nu este un lucru dificil).
• Nordicii s-ar putea simti stingheriti de flatari sau de marturisirea prieteniei, insa arabii se dau in vant dupa asemenea declaratii, prin urmare nu ezitati sa le laudati tara, artele, imbracamintea si mancarea (nu insa si femeile!).
• Cand discutati afaceri cu ei, intotdeauna trebuie sa va aratati puternic implicati personal. Vreti sa faceti afacerea, insa mai mult decat orice va intereseaza sa o incheiati cu o anumita persoana, fata de care trebuie sa manifestati in permanenta un viu interes personal.
• Daca un arab se lauda cu relatiile si cu "reteaua" sa inseamna ca vrea sa-ti demonstreze valoarea relatiilor personale, iar daca unchiul sau este o persoana influenta intr-un departament guvernamental (sau este chiar ministru), acesta se asteapta sa fiti incantati la gandul ca influenta sa va va fi de folos in promovarea afacerii. Nu va aratati indiferenti si nu refuzati sa acceptati favoruri. Prietenul vostru arab va va cere si el favoruri la timpul cuvenit.
• Deoarece structura familiei are o importanta capitala in viata arabilor, ar trebui sa fiti foarte atent la toti membrii familiei pe care vi-i prezinta. E bine sa va interesati regulat de sanatatea (si fericirea) fratilor, unchilor, verilor si fiilor sai. Acest lucru este destul de neobisnuit in nord, insa este o modalitate sigura (si simpla) de a castiga afectiunea si loialitatea prietenilor vostri arabi. Cand le faceti o vizita la ei in tara se cuvine sa aveti cate un dar pentru fiecare dintre aceste rude. Nu va asteptati ca arabii sa desfaca darurile in prezenta voastra.
• La masa, mancati numai cu mana dreapta, luati numai felul care vi se ofera si, desi e neaparat necesar sa laudati mancarea, nu acordati prea multa atentie celor care au gatit-o. Nu va exprimati dorinta de a le cunoaste pe bucatarese (sotii, mame sau surori) care au trudit indelung la pregatirea mesei. Gazda va va oferi cele mai bune bucati de mancare, pe care trebuie sa le acceptati. Vor insista cam mult – va trebui sa mancati putin mai mult decat de obicei ca sa nu-i suparati. La masa nu prea se vorbeste, asa ca in aceasta privinta masa poate constitui o pauza binevenita.
• Revenind la discutii, pentru nordicii care interactioneaza cu arabii, acestea reprezinta in mod cert o problema dificila. Timiditatea, concizia si tacerile meditative ale celor dintai nu ii vor avantaja in relatiile cu arabii. Modestia verbala – atat de pretuita de catre japonezi – li se pare arabilor extrem de stanjenitoare. Daca sunteti tacuti, ei vor crede pur si simplu ca ceva nu e in regula si va vor sacai cu tot felul de intrebari pana se lamuresc despre ce e vorba. In prezenta arabilor nu numai ca va trebui sa vorbiti mai mult insa si mai tare.
• Vocea puternica, ridicarea tonului si a vocii, chiar tipetele, toate denota sinceritate in discursul arabilor. S-ar putea sa vi se para foarte greu. Dati-va toata silinta. Amintiti-va ca razboiul din Golf a avut loc in parte pentru ca Bush a vorbit pe un ton domol, iar Saddam nu a crezut ca acesta vorbea serios (despre declararea razboiului etc.). In societatea araba, cand vrei sa fie clar un lucru, e ceva normal sa folosesti o exprimare bombastica, aproape agresiva.
• Ei sunt niste mari admiratori ai elocventei si daca va reuseste, acestia o vor lua ca pe un semn de educatie, rafinament si sinceritate, indiferent cat de prolix ar suna in propriile voastre urechi.

Cum vi se pare?

Pentru ...el

Din soare raze am cules

Cu grija-n inima le-am pus

Si fruntea ta o luminez

La rasarit si la apus

Din luna am luat enigme

Le-am strecurat la sanul meu

Si le ascund cu grija inca

Sa nu descoperi ce-ascund eu

Fara sa stii rog Universul

O zi din viata ta sa-mi dea

Sa gust din plin intreg eresul

De-a te privi, de-a admira

Rog roze sa ma parfumeze

Ca iar si iar sa-ti placa tie

Si licurici sa lumineze

A ta carare catre mine

Te caut peste tot in lume

Asa cum tu ma cauti, stiu

Nu te cunosc la chip si nume

Dar te pastrez in suflet viu!

In liniste astept, in doruri

Inca putin si vei veni

Din viitor se-aud ecouri

Si munti din loc tu vei urni

Si se pogoara bucuria

In flori, in soare, peste ape

Pluteste-n aer feeria

Eu m-am indragostit aproape…