Ecranul

Iata cum robotii se nasc in oameni.

Caravana cu zambete

Daca vrei sa simti diferenta, fa ceva util si cu bucurie pentru cei care au cu adevatar nevoie...
Sufletele sunt la fel de frumoase, cand stiu sa daruie si sa primeasca.

Clubul Tinerilor Antreprenori

Lansare. Elevator Pitch. Discurs si idei, imperfecte. Carti de vizita. Networking. Dezbateri. Entuziasm!

O prajitura

Da, cam asa arata o prajitura care contine polul Nord si Sahara in ea. Zmeura congelata si ciocolata topita. In timp ce o savuram, Mada imi povestea filmul in care oamenii nu au mai supravietuit...

În ce fel sunt cetăţean, pentru mine şi pentru cetatea mea

Săptămâna ANPCDEFP mi-a relevat câteva din aspectele uitate. Rolul unui astfel de eveniment este să îţi aminteşti ce se întâmplă cu ceea ce se numeşte societate, iar pentru că mă încadrez, cu tinerii din societate.
A trebuit, in cadrul unui workshop foarte bine organizt in locatia Orange Concept Store, să găsim soluţii obiectivelor care îmbunătăţesc semnificativ mediul de dezvoltare personală şi profesională al tinerilor. Hmmm... mă întreb dacă soluţiile pe care noi, participanţii, le-am născut acolo, vor fi luate în considerare de Parlament (scopul a fost îmbunătăţirea Legii Tinerilor).
Apoi, miercuri a urmat Teatru Forum, o piesă cu o problemă socială şi soluţii prin personaje voluntare din rândul spectatorilor. De data asta a fost situaţia unui angajat care avea o pasiune pentru realizarea căreia se oferise voluntar. Acea actiune, pentru a fi realizată, necesita 3 zile libere de la job, iar şefii în România par a fi mai puţin înţelegători... Soluţiile oferite de spectatori au fost sub aşteptările faţă de care le-am avut faţă de public. Am plecat cu Alex mai devreme, nu ştiu dacă până la final spect-actorii au înţeles că responsabilitatea soluţiilor aparţinea personajului principal, şi nu circumstanţelor sau personajelor secundare. Dacă vrei să schimbi lumea, schimbă-te pe tine însuţi...
Sâmbătă a urmat o proiecţie de film. “Valul” (Die Welle) productie Germania 2008 in regia lui Dennis Gansel. Nominalizat la Marele premiu al juriului pentru film international, cel mai bun actor – Jurgen Vogel, Marele Premiu al Juriului Festivalul de Film Sundance 2008 si obtinand premiul publicului la Anonimul 2008, “Valul” ne propune ca subiect de studiu autocratia ca exercitiu de participare care scoate in evidenta importanta si impactul participarii in cadrul societatii si atrage atentia asupra grijii pe care trebuie sa o avem fata de alegerea metodei, implementarea ei, cat si abilitatile initiatorului/ implementatorulu i, toate acestea fiind importante pentru o reusita sau un…esec.

O duminică de Muzeu

Muzeul Naţional de Istorie.
Expoziţia cu efectele bombei atomice de la Hiroshima şi Nagasaki. Imagini, documentar, date statistice. Distrugere. Regenerare.

Expoziţia "O istorie pe două roţi" - motociclete mai vechi şi mai noi, interesant mi s-a părut comentariul despre proprietarul fiecărei motociclete, mai mult sau mai puţin reconstituite, de unde şi când a fost cumpărată.

Expoziţia de timbre româneşti, cu detalii semnificative ale matriţelor, aranjamente, costume, nume care au marcat evoluţia Poştei Române.

Şi la final ne-am făcut deliciul comorilor din aur şi briliante din Tezaurul Românesc. Extrem de inspirant!

Fiind în zona Muzeului, nu puteam rata un prânz la Carul cu Bere şi un desert la "Chocolat". Mmmmm....

Seara rusească la Ceainăria Serendipity

Pentru că în cadrul familiei mele, ieşirile în oraş sunt foarte apreciate, am ales să mergem la seara de ceai şi muzică rusească. Plimbarea până acolo a demascat priveliştea ambasadelor discret amplasate. Ceaiul rusesc a fost, să zicem, tolerabil (pentru mine). Muzica rusească, da, însufleţitoare. Plină de har, talent, suflet şi pasiune, Natalia, ne-a dedicat, nouă, pasionaţilor de ceai, un întreg spectacol impregnat cu spiritul arzând al Katiuşei. Ceai, muzică live şi compania oamenilor dragi: soţul meu, Mădălina, Maria, Luciana şi Dragoş - iată ingredientele unei seri neobişnuite.

MNAC

Inainte de a ajunge la Muzeu, am inconjurat cu soţul meu toată îmrejurimea Casei Poporului... o adevărată dificultate de a ajunge la destinaţie.
2 expoziţii video:

THE SOCIAL BEING OF TRUTH - Documentarul - la limita dintre realitate şi ficţiune - cât de mult ne poate conecta un documentar cu realitatea problematizată şi tematizată.

Disobedience. An ongoing video archive - arta şi nesupunerea socială - un domeniu de interes pentru mine - oare cum oamenii pot lupta cu adevărat pentru drepturile şi confortul lor? Până unde pot ajunge? Care este limita şi amploarea nesupunerii? Unde intervine renunţarea?

Apoi nu ne-am putut abţine să nu bem un ceai delicios la BAR-ul muzeului. Încă îi simt gustul!

O combinaţie grozavă - orchestră clasică şi rock

Duminică, după nebunia de sâmbătă la Ikea şi cumpărătrile adiţionale, binemeritat, am ajuns la concertul la care ne invitase artistul Boeru. Nu am ştiut că este un spectacol care celebra cei 700.000 euro strânşi de la populaţie pentru inaugurarea unui spital pentru bolile cardio-vasculare ale copiilor... şi a trebuit să înghiţim în sec până la momentul apariţiei Bucharest Wind Orchestr-ei, suportând cu stoicism diversitatea pseudo-culturală dată de vedetele moderne ale pieţei care etalau ceea ce aveau mai de preţ şi publicul putea rezona (nu cmentez, că ştiţi mai bine, dar adaug şi nuanţa de manele la care publicul a aplaudat "solemn").
Aşteptarea a meritat pentru că Orchestra a avut ureche muzicală. Dirijorul Florin Ciofică m-a mirat enorm, pe lângă faptul că l-am cunoscut ca preşedinte al asociaţiei Teocta, era nou pentru mine să descoper calităţile excelente de dirijor şi un fiu talentat care a prestat cavaleresc.
Iar punctul culminant al serii, anunţat fără excepţie, deja redundant de fiecare dată, pentru a menţine constant numărul spectatorilor, şi aşa destul de iritaţi de sonorizarea acută a evenimentului, a fost debutul unui nou concept - rock cu gust clasic - Bere gratis şi Bucharest Wind Orchestra - fascinant şi bun de ascultat, dar nu aici...

Tramvai şi "societate"

De ceva timp Bucureştiu a împrumutat clima Ecuatorului, cu vânturile lui Alizee şi cu ploile de după amiază. Evident, drumurile se blochează, se umple totul de apă, maşinile stropesc la 3 m, că aşa este frumos în educaţia românului, iar în tramvaie... mulţimea se exprimă. Şi exprimarea este cam sinistră. O patologie colectivă care mă sperie. Femei şi bărbaţi care îşi vorbesc urât, vomită toate frustrările în strada devenită lada de gunoi a societăţii. Într-o schizofrenie şi autism extinse de corzile incomodităţii ploii nemiloase, a tramvaiului aproape neprimitor, a nerealizărilor personale care dau acel gust de noroi amestecat cu asfalt. Şi după ce am ascultat fără a avea de ales dialogul zdruncinat a 5 persoane din lanţul slăbiciunilor călătorilor, cobor şi am un şoc aproape horror, parcă intrasem în altă lume când văd un omuleţ scund, slab, blod-vopsit plin de piercing pe faţă... uhh, ce sperietură zdravănă.

Dans şi curcubeu

O zi nebună, cu un pic de respiro în taxi, cu infernul arid din tramvai, cu hainele care se topeau pe mine fatal expuse razelor ultraviolete, infraroşii şi betonului urban, câteva sincronicităţi şi coincidenţe au adus zâmbetul pe faţa mea agresată de canicula prematură. Nu mai ajută nici îngheţata, nici apa, nici umbrele. Poate doar un popas la Polul Sud.
Dar! Ziua nu se termină aici. Norii cu ploia lor conturează un curcubeu. Când am ieşit de la Cinemateca de la Euforie, peisajul, chiar dacă era decorat cu betoanele colţate de blocuri, jocul luminii soarelui demascau un bloc argintiu care au conferit o nuanţă interesantă frumosului meu curcubeu. Da, era curcubeul meu, venise ca o confirmare a ultimei mele descoperiri. L-am observat aproape involuntar.
Apoi am ajuns la cină, o cină plină de relaxare la "Carul cu bere", al cărui parfum intens de mâncare ce mă cam deranja, a fost compensat de prezenţa a 2 cupluri de dansatori absolut fabuloşi. Şi pentru că îi admiram cu mintea dansând o dată cu ei, cei patru salvamari ai monotoniei, au pornit în odiseea resuscitării mesenilor oferind şansa unui dans şi pt ei: tango, salsa, vals etc... unul din frumoşii dansatori m-a invitat şi pe mine! Uhhhhhhh! Exact ce îmi doream. Un copil frumos la 18 ani, dansa perfect, corpul lui comunica impecabil ritmul, mesajul, energia. Mi-a plăcut la nebunie.

Mircea Florian - un coleg de doctorat ARTIST!

sursa: http://www.cotidianul.ro/mircea_florian_merg_ametit_pe_mai_multe_carari_video-85297.html

Cunoscut în România de către unii mai degrabă ca artist folk, însă de către alţii drept cel care în ’86 scotea sub numele Florian din Transilvania discul “Tainicul vârtej” (o melopoetică rock împănată cu muzici electronice experimentale, progressive, care a marcat pe mulţi intelectuali ai vremii), acesta are, începând din anii ’70, zeci de proiecte avangardiste în care pune la treabă mai toate media. De la benzi de magnetofon până la proiectoare, elemente de robotică sau sintetizatoare şi până la cobză, drâmbă sau elemente kinematografice/dramatice. Îşi compune încă de la început muzica şi versurile la persoana întâi, suprapunând în piesele sale high-tech şi ecouri arhaice, iar mai nou a reluat colaborarea cu Lucian Stan (DJ Vasile) şi cu Tom Brânduş (VJ Tom), rezultatul neavând vreo referinţă în spaţiul sonor autohton.

„Eu sunt, prin definiţie, un călător pe multe drumuri paralele.”

“Mă interesează foarte mult ca poezia, actul scenic, interpretarea, muzica, tot ce înseamnă vizualul şi sonorul într-un spectacol să se nască cumva din acelaşi impuls."

Mai jos este o mostră de eveniment ţinut în Control Club unde a avut şansa să ajung. Muzică electronică, VJ, elemente folk.

Bucharest Food Festival

Primesc 2 invitaţii la acest Festival care, din titlu şi prezentare, mă incita şi îmi stimula imaginaţia culinară, bucurându-mă de şansa unui posibil spaţiu al reinventării al meselor mele delicioase, dar şi sănătoase. Însoţită de prietenii mei cei mai buni, poposesc la mult râvnitul festival. Surpriză! Gol, trist, obosit... În loc de merindele care ar fi trebuit să troneze vioi pe mesele de prezentare, în loc de generozitatea degustărilor şi abundenţa sclipirilor culinare, găsesc un loc dosit în corturi, singuratic şi înfometat... În afară de bucuria de a regăsi câţiva prieteni cu care pierdusem legătura, declar Festivalul un moment de slabă respiraţie.

Terasă

E cald, serile sunt lungi, răcoarea este la modă, se poartă terasele... După şedinţa foto de luni seara, noaptea de revolte de marţi, astăzi a fost ziua teraselor. După amiaza am petrecut-o cu Alexandru la Nirvana. Iar seara e dedicata lui Dan (cel mai bun prieten în variană masculină), am descoperit terasa la 2 min de mine - Yucca Restaurant (evident m-a cucerit pianul din restaurant)- un loc generos prin spaţiu. E un loc de atracţie pentru mulţi locuitori ai zonei şi nu numai, mi-a plăcut tipul de mobilă, felinarele, muzica, nici ceaiul/capuccino nu au fost sub limita aşteptărilor mele.

La Chocolat

După încă un film de artă sofisticat şi greu, cina din oraş am ales-o s-o am în La Chocolat. Pe lângă prăjiturile care te tentează cu bagheta lor magică pentru un desert de zână, meniul propune şi o serie de reţete la fel de interesante ca şi meniul de desert. În această seară am ales o porţie de cartofi la cuptor, platou cu tarte cu somon afumat şi legume sote, vreau să spun, că deşi comanda părea a fi una extrem de banală, am rămas mută în faţa unei prezentări a colecţiei culinare demnă de masa mea de zînă. Bravo, La Chocolat!

Restaurant Templul Soarelui - o clipă în stil chinezesc

A mînca este o plăcere în sine. O artă. Un răsfăţ dacă ştii unde, când, cu cine. Templul Soarelui (http://www.templulsoarelui.ro) este o descoperire recentă în colecţia mea de locuri pe care le frecventez şi după ce am fost prima oară. Ce frapează? Autenticitatea elementului chinezesc: muzică, decor, tradiţie. Un meniu mai mult decât generos - 500 feluri de mâncare. Bucătari importaţi de la mama lor. Secretul beţişoarelor. Program prelungit - până la 02:00. Un loc la masă potrivit pentru gurmanzi, flămânzi, carnivori, vegetarieni, plictisiţi, adormiţi sau poate chiar romantici.
Cu adevărat un Templu dedicat fertilităţii unui soare culinar pregătit să găzduiască iubitorii de mâncare rafinată în simplitatea ei naturală.

Party şi GreenHours

O aniversare sărbătorită cu originalitate, o cireaşă de pe frişca de pe tort în această noapte, un timp uitat şi reinventat. Ingrediente indispensabile: vedeta serii - Mercedes - admirabilă, fresh şi soră cu Atena; locaţie GreenHours (Calea Victoriei 120), concert cu Pat Kelly (chitara, folk irlandez), tort, fum de ţigară, conversaţie discretă, lume delicioasă şi enjoy your time. Mulţumesc Mercedes pentru un moment magic!
http://www.green-hours.ro/

Venchi - ciocolată cu rafinament

Studiam de zor la Institutul de Istorie a Artelor şi ieşisem spre un copiator pentru câteva pagini valoroase dintr-o carte dragă mie. În fuga mea din acea zi ploioasă, pe Calea Victoriei zărisem o chocolaterie, cu uşi galante transparente şi cu o priveliste neuitată de rafturi pline de ciocolată. Sigur că nu mi-am refuzat să intru, în primul rând de curiozitate. Am intrat. Un bărbat, care s-a dovedit a fi Administratorul respectivei afaceri, m-a întâmpinat cu o căldură de nedescris, prezentându-mi fiecare membru din personalul care îşi făcea treaba cu competenţă de invidiat. Mi s-a oferit mostre de jelato, cubuleţe minuscule de ciocolată pură şi nu am putut ieşi de acolo fără să fi făcut achiziţie de 50 ron. Am promis că voi reveni cu drag şi voi face recomandările de rigoare. M-a impresionat felul în care se pot reinventa serviciile în România şi calitatea profesională a ofertei. Multumesc Venchi pentru un moment dulce şi o descoperire a răsfăţului.
Venchi Caramel Lounge - Calea Victoriei 214, Bucuresti
Tel: 0723 413 612
E-mail: capisci@venchi.ro

Targul National de Imobiliare

"Targul National Imobiliar (TNI) este singurul eveniment imobiliar ce reuneste jucatorii pietei, in cea mai importanta expozitie imobiliara pe parcursul a 4 zile ( 11-14 octombrie 2007). Pentru aceasta editie, tinand cont de numarul impresionant al companiilor expozante la editiile anterioare si mai ales de internaţionalizarea evenimentului, am ales pentru dumneavoastra o locatie pe masura asteptarilor-Palatul Parlamentului."
Am fost...
"prezenta Internationala" - in afara de bulgari nu am mai vazut pe nimeni...
Oricum, numai fetze de mafioti pe acolo... cateva fete frumoase, oferte slabute, lumea nu prea s-a ingesuit, probabil pt ca nu era weekend...
Iar vizavi de locatie, destul de jenant a fost ca fiecare vizitator era verificat ca la aeroport! Casa Poporului... ce sa mai...

SIAB

Un targ slab cu organizare mizerabila... Romania