Mai puţin înseamnă mai mult

Tăcerea... este tăcerea cuvintelor. Dar când cuvintele tac. Ochii prind glas. Fruntea şopteşte. Respiraţia spune tot ce nici un dicţionar explicativ nu ar putea transmite, nici o traducere nu ar putea cuprinde semnificaţia, sensul, mesajul.
O atingere. Ca o pană. Luminoasă. Cristalină.
Un zâmbet.
Tăcerea e de aur, iar vorba-i de argint. Taci. Cuvintele risipesc...

Conferinţă "Ion Cantacuzino - un arisocrat al cinematografiei româneşti"

Dna profesoară Manuela Cernat m-a solicitat să îi fiu mâna dreaptă la această conferinţă pentru sincronizarea discursului cu materialul de proiecţie. Pentru că eu însămi am o mare disponibilitate pentru cercetarea activităţii marelui om de cinema, Ion I Cantacuzino, am acceptat cu plăcere. Iată experienţa:
Sunt în spaţiul din culisele sunetiste ale conferinţei. Observ activităţile personalului de aici. Sunt 3 tineri. Unul care este responsabil de lumini, sta în faţa calculatorului şi se delectează cu jocuri, navighează pe un forum de vânzări de maşini, citeşte presa online despre cutremurul de ieri, constatând din informaţiile prezentate că intensitatea cutremurelor de-a lungul anilor scade. Îmbucurător sau poate nu... spune omul. Celălalt care m-a ajutat cu proiectarea secvenţelor de film, observ cu mirare, cum răsfoieşte programul conferinţei, evident cu ochii goi, neânţăegând nimic şi probabil mai mult interesat de fotografia dnei Cernat pe pagina. 30 min eu şi dna profesoară am căutatt secvenţele esenţiale din "Odessa în flăcări" şi "Războiul Sfânt" - imagini de mare interes, unele secretizate şi cu acces modest la public. După tot demersul, mai ales că dna Cernat era destul de agitată şi nerăbdătoare, nu am găsit secvenţa de cel mai mare impact vizual - GROAPA COMUNĂ CU CADAVRE TIP AUSHWITZ (în România anilor '40)- ... aproape că renunţase să o mai prezinte. M-am oferit ca totuşi, până începe comentariul şi prezentarea proiecţiei să o caut, deşi era ca un ac în carul cu paie, filmul dura 1h 30", iar eu habar nu aveam unde ar putea fi. Am setat pe derulare rapidă şi eram atentă la discursul profesoarei, aproape uitând de derulare, mai ales că eram în faţa a 4 monitoare. Aproape involuntar a privit ecranul, mai mult întâmplător, şi cadrelel mult cîutate erau în faţa mea! Ah, Universul! Deci le-am găsit şi misiunea a fost perfect îndeplinită. Asta nu îmi poate activa decât mulţumire şi încredere că toate lucrurile au soluţii.

Filmul despre artă. Artă despre artă

Este titlul cărţii la a cărei lansare am fost prezentă. O lucrare de doctorat susşinută de la Sorbona în '82. Mai mult decât discursurile dnei Manuela Cernat (profesoara mea de istorie a filmului) şi ale dlui Laurenţiu Damian (cu el fac structuri narative), am vizionat filmele de artă despre artă ale autoarei. Acum urmează să răsfoiesc cu drag cartea...

A iubi

Mi-am dat seama... Din nou am înţeles ceva foarte important pentru mine. Aplicând sau pornind de la ideea lui Adrian Nuţă - că dragostea este ca trenul care intră în gară iar noi - şeful de gară care trebuie să vegheze intrarea trenurilor (nu putem controla când intră trenul în gară, dar putem să îl întâmpinăm - dragostea vine şi pleacă fără ca noi să decidem asta), am descoperit că cel mai important pentru mine este să văd, să încurajez, să observ expresia dragostei, la mine şi la ceilalţi. Pentru că atunci când iubim, suntem buni, frumoşi, dispuşi să ne depăşim, să scoatem din nou perlele, sensibilitatea, umanitatea, excepţionalul.

Citate din colecţie

Femeile au nevoie de un motiv ca sa faca sex, barbatii au nevoie decat de un loc.

Vreau sa va spun o poveste ingrozitoare despre contraceptia orala: Am intrebat o femeie daca vrea sa se culce cu mine si mi-a spus categoric NU!
Woody Allen

Cel mai periculos loc din lume este sa sari o prapastie din doi pasi.

Risipirea rodului era pacat, trebuia sa fim uniti in pat, si din mangaierile noastre sa rasara roade vii, pruncii...Caci altimeri, dragostea se pierde, bucuria ajunge stearpa, iar unirea noastra viciu.
Mircea Eliade

In aritmetica iubirii, unul plus unul fac totul, doi minus unul este egal cu zero.

Nici un parinte nu doarme in noapte de dragoste a copiilor, nici un copac nu va lipsi la incoltirea semintelor lui.

Casatoria iti poate schimba viata. Daca nimeresti o sotie buna, esti fericit. Daca nimeresti una rea – devii filozof.
Socrate

Sexul este consolarea celora care nu au gasit dragostea.

In spatele fiecarui barbat de succes sta o femeie uimita.

Ce anume face o femeie buna la pat? Raspuns: Un barbat bun la pat.

Tirania papilelor gustative

Există oameni care trăiesc numai cu apă. Se pare că tot ce este necesar pentru supravieţuirea vitalităţii noastre se găsesşte peste tot, însă noi avem incapacitatea de a absorbi elementele. În nebunia mea declarată, am renunţat la bucătăria tradiţională pentru că am descoperit că pot trăi fără nici o dificultate cu fructe şi legume proaspete (eventual asezonate cu pâine neagră Borodino din Chişinău) şi ulei de măsline. Unii oameni spun că ei nu ar renunţa la carne niciodată sau că fără carne, mâncarea nu are nici o valoare nutritivă. Dacă ar şti acele persoane că asta e doar în mintea lor... Dacă ar şti cât de toxică este carnea. Dacă ar conştientiza felul în care le accelerează îmbătrânirea corpului, dacă ar şti despre toate elementele activate de descompunere chiar din momentul morţii animalului (în acest sens există nişte documentare absolut bulversante) dacă ar avea compasiune pentru animale (nu sunt neapărat vreun membru de la Protecţia Animalelor), dacă ar cunoaşte arta vegetarianismului care este una la fel de interesantă, pentru mine chiar mai interesantă, decât arta consumului de carne...
Şi eu am fost o carnivoră convinsă, mai ales că la grupa sanguină 0 1 citeam că necesarul de proteină animală este esenţial. De 3 ani am renunţat. La început a fost oarecum dificil, mai ales că oraşul este sursa nelimitată a marketingului prin miros răspândit pe stradă şi tentaţiile olfactive pot fi înnebunitoare. Dar de fiecare dată îmi spuneam: vreau carne doar de poftă, aşa cum m-am obişnit cu, pot învăţa să trăiesc şi fără. Apoi am descoperit pas cu pas plăcerea (la fel de hedonică) de a mânca un măr, un avocado, smochine proaspete neconfiate, morcovi, conopidă...
Şi în continua mea dorinţă de a depăşi limitele minţii mele, chiar voi face un experiment: cât pot trăi cu apă structurată. Free your mind!

Perspective inversate

Pentru că stau la pânda tiparelor mele, trează şi în stare de veghe, reuşesc cu succes resemnificarea percepţiilor mele şi metamorfoza unor viziuni rebel înrădăcinate în traseele minţii (contribuind la convieţuirea mea cu maşinăria de brainwash numită Matrix). Şi următorul virus prins în ghearele conştienţei a fost convingerea că în calitate de femeie sunt produsul de pe raft care, pentru a fi ales de măria sa clientul-bărbat, trebuie să aibă un ambalaj atractiv, un preţ accesibil şi o calitate superioară. Şi iată-mă prinsă în cercul vicios al rafturilor şi al clienţilor pretenţioşi. Destul de stupefiată de această descoperire, mi-am propus imediat să schimb perspectiva. De dragul experienţei, mi-am place să devin eu clientul rafinat care intră în magazinele de lux unde domină pe rafturi produse impecabile. Cum ar fi oare să fac cu ochiul unui produs pe care mi-l doresc demult? Sunt extrem de curioasă.
Acest proces de metamorfoză a fost alături şi de un alt incident. În graba mea de pe străzi, un tip "mişto", chipeş, protejat în inutilitatea lui de nişte ochelari probabil Gucci, postat caragios într-o maşină de lux, cu mintea lui scurtă era gata gata să mă abordeze gesticulând hotărât. Reacţia mea probabil l-a dezamăgit (în cazul în care este capabil să simtă măcar dezamăgirea), pentru că mi-a fost ruşine pentru el. Atâta a fost in stare... sărmanul. Am lăsat capul în jos şi am dispărut fără rezerve în drumul meu. Ce o fi fost în capul lui, fraierul?!

Un Paşte inedit - moment de izolare în lumina interioară

Dacă toată lumea se adună în familie, se înfruptă cu miel, cozonac, ouă în culori şi alte bunătăţi, celebrează atotputernicia pândecului cu pretextul spiritualizării, eu, non-conformistă cum sunt, am ales de data asta, pentru prima oară, să meditez la învierea lui Isus în singurătate. Evident, această singurătate este relativă, pentru că niciodată nu mă simt singură. Nu în sensul microbilor invizibili sau a fantomelor ascunse, ci în sensul că nu simt graniţa dintre mine şi ceilalţi. Acel concept reverberant care spune că întregul se regăseşte în fiecare parte, un principiu holografic, îşi găseşte expresia în felul în care eu însămi mă simt Universul şi parcă tot ce există a fost creat special pentru mine aşa cum eu am fost creată special pentru fiecare element din celălalt. Fascinaţia acestei viziuni transformă viaţa în ceva plin de valoare, sens, bucurie şi intensitate.
Mă simt extinsă, plurispaţială, atemporală şi de fiecare dată la fel de prezentă. Este 5:48 AM, noaptea a fost generoasă în momentele ei prelungite în felul în care simt că noaptea orele sunt mai lungi. Lichiorul de vişine italian primit drept bonus printr-o achiziţie fericită mi-a detensionat încordarea spatelui, conversaţia cu mama mea a fost suportivă în sensul în care mama trebuia să înţeleagă motivaţia lipsei mele de la casa părintească de acest Paşte, planul pentru mini-vacanţă pare realizabil, iar cireaşa de pe frişca de pe tort este conexiunea cu Adrian Nuţă. I-am scris un sms: "Scriu pentru a împărtăşi efectul pozitiv al cursurilor tale, e o şansă preţioasă pentru mine şi e o bucurie permanentă. Cu recunoştinţă, Liliana" şi Adrian mi-a răspuns cu genialitatea lui caracteristică: "Ce ar fi profesorii-grădinari fără florile mereu mai frumoase. :)". Momentul a fost de imensă semnificaţie încât am reluat la răsfoit cărţile luminoase ale autorului. Iată lumina. Iată biserica. Aici. Acum. Aprind şi o lumânare ca să integrez simbolistica. Hristos a Înviat!

Uhhhhhhhhhh... ce bine!

Obosită... Atât de obosită încât am adormit în cadă... Şi pe cât de obosită sunt, pe atât de împlinită şi împăcată de tot ce am făcut ultimile săptămâni. Sunt atât de fericită! Visele mele legate de spaţiul în care locuiesc s-au transpus în realitatea materială. Mă bucur enorm de această mică vacanţă (de Paşti) în care mi-am propus să mă izolez în mica mea oază pentru a accesa resursele mele pe 3 proiecte: afacerea mea, doctoratul şi proiectul de la master (educaţie pentru viitori părinţi). Voi viziona filme. Dar până atunci sunt la cursul de psihoterapie, formatoarea noastră din această seară este pasional intenţionată să ne predea cursul, iar simt nevoia de exerciţiu şi practică. Dar precum tocmai ne învaţă despre cum să facem faţă agresivităţii prin control, so... mă controlez. Soarele este misterios de strălucitor, verdeaţa e luxuriantă (şi am o dorinţă pe care o voi realiza mai târziu - să merg în afara Bucureştiului pentru a experimenta gliciunea pe iarbă ... hm) exerciţiu mult aşteptat din şedinţă m-a distrat enorm, în libertatea expresiei, eu şi colega mea trebuia să interpretăm jocul oglinzii, eu făceam diverse chestii şi ea era oglinda care imita mişcările. Apoi invers. Eu am o relaţie specială cu oglinda (adică cu mine), în faţa oglinzii vorbesc, dansez, mă exprim, mă fixez, mă reinventez... ca la teatru.

Cascada obiectelor necesare

Legile Universului sunt corecte şi echitabile. Pentru cei care nu înţeleg misterul acestuia, multiplele forme pot părea fatale. Dar nu sunt. Una din legi se referă la circuitul neîntrerupt al energiei. Aşa cum dialogam impecabil cu prietena mea, Caro, se referea la un exerciţiu simplu care poate fi o demonstraţie elocventă: fă lista obiectelor de care crezi că ai nevoie şi le folosesţi şi o listă a celor pe care aproape că le crezi inutile. Apoi fă înconjurul casei tale şi studiază fiecare element al acesteia. Va apare o a treia listă unde se vor înghesui obiectele de care pur şi simplu ai uitat... Concluzia, aşa cum ţi-ai dat seama, dragul meu cititor, este că dacă ai, de fapt nu ai. Pentru că un obiect, precum şi un om, nu există decât în relaţie. Ca o paranteză imperceptibilă, ţin să amintesc că noi tocmai ne aflăm într-o frumoasă "oază consumeristă" în care cei care consumă sunt consumaţi şi ne înconjurăm cu o deplină inconştienţă de inutilitatea lumii materiale. Sigur, sunt adepta abundenţei, chiar a luxului, însă tind să cred că măsura lucrurilor ţine intim de ceea ce ai cu adevărat nevoie pentru evoluţia sufletului tău.
În ce mă priveşte, dacă aş avea maşină, nu aş mai merge pe jos, dacă aş avea un job în vreo superbă multinaţională, aş pierde luxul bibliotecilor, dacă aş avea o relaţie de dragoste, m-aş priva de timpul răsfăţului egoist etc. Când pierzi ceva, cu siguranţă câştigi altceva, iar cîştigând, pierzând se întâmplă fenomenul acela delicios al drumului circular al energiei.

Lux şi carte

Ca doctorand şi masterand, pentru că am de redactat câteva sute de pagini la final, studiez şi cercetez literatura din domeniu pentru a pătrunde adevărurile ştiinţifice ale istoriei şi să pot contribui contructiv, valoros şi adecvat la mersul continuu al gândirii, simţirii şi spiritualizării omului. Din aceste motive, biblioteca este un spaţiu fără timp în care pot atinge stările liniştii decotidienizate spre a crea clipa introspecţiei în cercetare. Consider acesta un lux. Acum citesc Guido Aristarco - un teoritician de cinema italian a cărui contribuţie vizionară a mai pus o cărămidă grea procesului de recunoaştere a cinematografului ca artă - a şaptea artă - în condiţiile în care această dispută avea serioase argumente în lumea intelectualităţii de a eticheta cinematograful drept distracţie de bâlci, Paul Valery emitea ideea de cinematograf ca o irosire a inteligenţei, însă tocmai reproductibilitatea ei opera de artă este scoasă de sub stăpânirea sacrului, a rlitei, a celor puţini şi devine accesibilă tuturor maselor (astăzi gigantica bază de date de pe internet oferă şansa oricărui om de pe glob să acceseze cunoaşterea).
(nenumărate articole în revista de specialitate "Cinema Nuovo", titluri de cărţi: "Utopia cinematografică", "Cinematografia ca artă"'60 etc etc).
Omul asta, prodigios academician, a pledat activ pentru "regizorul autentic găseşte în obiectiv un ochi nou, pe-al său, face din el un instrment de explorare, care secondează dorinţa de observaţie şi descoperire, străbate căile neliniştii umane pentru a extrage documente pe care zvâcnetul propriilor noastre dorinţe, tresăririle propriilor noastre nelinişti, ne-ar fi împiedicat poate să le fixăm". (pag 21)
Cinematograful comportă interpătrunderea reciprocă dintre artă şi ştiinţă. Fantasticul - un mişcător efect de poezie, ochiul camerei surprinde o anumită mişcare care poate fi resemnificată. Este prima oară când este posibil "inconştientul optic" ca formă de observaţie detaşată.

Arta abstractă

Unul din cursurile de la doctorat este cel de New Media care se ţine în exclusivitate pentru mine de 2 profesori: Conf Univ Marius Nedelcu şi Prof Dr Adina Petrescu. Cu dl Nedelcu avem discuţii frecvente despre cultură şi am aflat evoluţia viziunii sale asupra artei abstracte în contextul în care mi-a vorbit că percepţia artistică a publicului actual românesc (şi nu numai) nu a depăşit expresionismul. Aşa se face că primesc de la un necunoscut următorul mail:
"My compliments,
Congratulations for your blog.
As person who likes art, I would like to show and to know your opinion and concerning about my works. If you like, you could divulge the videoclip for your list of emails."
şi iată-mă din nou în contact cu abstracţiunile inerente ale timpurilor noastre.
Simt din ce în ce mai mult nevoia unui atelier de pictură în care sigur m-aş juca creator.



http://varatojoblog.blogspot.com/

She Devil 3 - expo-feminity-vision

MNAC a devenit un loc de atracţie pentru terasa modernă în zilele însorite de unde poţi "admira" peisajul dezolant din spatele Casei Poporului sau respira aer de la ceva sute de metri înălţime. Dar motivaţia mea ţine mai mult de oferta expoziţională avangardistă a cărei descoperire mă face să simt că în sfârşit mi-am găsit locul potrivit.
Astăzi am vizitat expoziţia She Devil 3 - cu o nuanţă de reinventare a conceptului feminin modern, dar cu nuanţe de o actualitate impregnată cu diversitatea viziunii.
"She Devil este numele unei eroine din universul comicsurilor Marvel şi al unui film din 1989, regizat de Susan Siedelman. Filmul face aluzii ludice la spiritul diabolic şi bizar în care arta investighează viaţa de zi cu zi.
Selecţia internaţională de filme reprezintă puncte de vedere foarte diferite, adesea contradictorii, ale acestei cercetări video" (citat din materialul de prezentare)

Artişti: Alice Anderson, Zoulikha Bouabdellah, Lilibeth Cuenca, Kelly Dobson, VALIE EXPORT, Nooshin Farhid, Oriana Fox, Aneta Grzeszykowska, Julia Kläring, Lucia Lamberti, Signe Lillemark, Loredana Longo, Annalisa Macagnino, Jenny Marketou, Amalgul Menlibayeva, Sabrina Muzi, Trine Lise Nedreaas, Lina Pallotta, Nordine Sajot, Erica Scourti, Federica Tavian Ferrighi, Mathilde Ter Heijne, Maddalena Vantaggi, Julia Weidner, Rona Yefman & Tanja Schlander, Mary Zygouri.

În contextul acestei expoziţii, dar şi în urma ultimilor experienţe nefaste cu bărbaţii din viaţa mea, am înţeles ceva tare fain: NU ESTE NEVOIE SĂ FIU FATA CUMINTE, DOTATĂ CU DISPONIBILITATEA UNEI FIDELITĂŢI, LOIALITĂŢI ŞI ATAŞAMENTE DECLARATE!!! Bărbaţii adoră jocul, vânătoarea, fetele rele, rebele şi inaccesibile. Da! Gândind oare cum sunt percepută eu, am înţeles că ceea ce contează cu adevărat, atât pentru mine, cât şi pentru ceilalţi este a fi exact cine sunt. Habar nu am dacă par accesibilă sau inaccesibilă, dar nimeni niciodată nu îmi va putea stăpâni şi controla libertatea de a face ce simt, non-conformismul, puterea dăruirii şi farmecul prezentului. În ce priveşte bucătăria - am desfiinţat-o, iar dormitorul aproape nici nu există. Rămân adepta culturii, deschisă către infinitul cunoaşterii şi în entuziasmul meu copilăresc. Pe deasupra la toate, cine îmi va putea atinge sufletul? Sunt sigură că nimeni nu se încumetă... I am a beach or same "she devil".

Randez-vous cultural

După deja clasica "Cinema Night", de data asta ratată pentru că somnul efectiv m-a răpit, (poate din cauza clătitelor prea bune), dimineaţa a urmat vizita la Muzeul Naţional de Artă pentru un Randez-vous cultural cu tema: Secolul luminilor... Rococo, neoclasicism, arta în secolul XVIII. Discursul domnului Cosmin Ungureanu mi-a trezit dorinţa de a deveni şi eu într-o zi curator, dar până atunci, astăzi am rătăcit privirea investigativă de la Power-Point-ul din sala de prezentare la tablourile din galerie şi povestea secretă din spatele fiecăruia. Arta este viaţă şi pentru mine viaţa înseamnă artă. Arta de a trăi.

Trista Moldavie în Ghearele lui Putin

Nighina Azizov: doar arestari, intimidari
Liliana: aha, si ce urmeaza oare?
Nighina Azizov: represii au dislocat trupele in chisinau au bagat frica, noi acum gindim strategii, va fi foarte greu, dar luptam Lilica, eu stau si astept sa ma ia si pe mine, cu toate acestea lucrez si lupt
Liliana: serios........?
Liliana: de ce sa te ia?
Liliana: unde?
Nighina Azizov: eee, Brega e inchis, batut
Liliana: Oleg sau Ghenadie?
Liliana: God! abia asteptau momentul
Nighina Azizov: pe ambii, pe toti de la Hydepark
Liliana: deci ei cauta liderii, ............mi se zbarleste pielea....

Nighina Azizov: organizatorii sunt PLDM, PCRM organizat totul pentru a ne plasa in zona gri si de aceea un ghetou
Liliana: ..............
Nighina Azizov: comunist si dictatura, asta e situatia, problema e foarte dificila, priveste conferinta lui filat si tanase, sa vezi pozitia si asta este corecta http://www.pldm.md/

Sala de lectură

Ahhhhhhhhhhhh, ce seara minunată la Sala de lectură a teatrului Act! În compania lui Ştefan, un tip de mare rafinament intelectual şi dinamică mentală, am savurat propria lecţie de desen cu cărbune, am explorat feminitatea, am conversat labirintic investigând mecanismele mentale, am cunoscut-o pe responsabila localului, dna Monica, o fiinţă superbă, angelică, am gustat din plin prăjituri de casă care se topeau în gură, am delectat simţurile gustative cu ceaiuri alese. Nu mai spun de încăperile însiropate cu săculeţi pe plante de câmp subtil parfumate, lumina lumânărilor, tăcerea cărţilor din rafturi, pianul care tronează în muzica lui neauzită. Pur şi simplu un moment pentru răsfăţ. Mulţumesc, Ştefan.

Eu sunt...

Experimentez pe zi ce trece tot mai mult PREZENŢA. Şi fiecare celulă începe să simtă viaţa care era bruiată de preocupările unei lumi iluzorii. La început simţeam un gol, un fel de vidare, golire, de parcă funia problemelor de care eram agăţată, a dispărut şi eu am început să simt abisul. Şi în acest zbor în abis, am început să aud respiraţia, pulsul, căldura, încordarea care a început să se relaxeze, cântecul păsărilor, culorile, vibraţia aerului, gustul apei, transparenţa luminii. Felul în care lumea capătă dimensiuni voi în prezentul conştient, face ca toate problememle să dispară, pentru că iluzia NU EXISTĂ în realitate, doar în mintea noastră. Iar creativitatea, spontaneitatea şi puterea de reinventare permantă sunt de fapt componente reale ale naturii noastre.
Simt acum cum tastez, repede şi prodigios, am băut apă, paharul este transparent şi stă lângă ochelari, cântă o melofie de Loreena MdKennitt - The Mystic's Dream, mă uit pe geam, ultimile raze luminoase se sting în întunericul misterios, laptop-ului îmi încălzeşte genunchii, bluza mea roşie s-a şifonat din cauza presiunii, unghia prinsă în uşa unei maşini de 100 mii euro se vindecă, telefoanele mele tac, din fericire..........
Este 20.18.

Şi-au bătut joc de munca mea de 20 ore şi numărarea voturilor!!!

Dan Nicu: exista insa un lucru pe care esti datoare sa-l stii
Liliana: da, care?
Dan Nicu: presedintele CEC, Eugen Stirbu, intr-un comunicat, a prezentat cifra cetatenilor care au votat in romania ca fiind de 2771 de oameni, cifra care coincide perfect cu numarul de votanti de la o singura sectie - ambasada
Liliana: da............am auzit ca voturile nu au ajuns.... cele de la consulat
Dan Nicu: voturile de la consulat nu au fost luate in seama, eu am de gand sa clarific chestia asta, e foarte posibil ca le-au distrus
Liliana: te sustin! Doamne..... ce putem face?
Dan Nicu: si in modul acesta, ne-am putea afla in fata unei DOVEZI ca s-au facut falsificari dovada care ar legitima suta la suta actiunile pasnice de protest, voi reveni cu detalii
Liliana: ok!
Dan Nicu: daca poti sondeaza si tu cumva
Liliana: ok
Dan Nicu: anunt-o pe prietena ta de la PLDM
Liliana: ii trimit unei jurnaliste copia pe care am primit-o la consulat
Dan Nicu: si spune-i sa faca public te rog
Liliana: da!
Liliana: pot face publica aceasta discutie cu numele tau?
Dan Nicu: DA! poti face publica
dannicu1989: http://www.interlic.md/2009-04-06/peste-hotarele-tzarii-au-votat-14-mii-838-cetatzeni-moldoveni-9454.html

Record la non-somn

Da, mă joc de-a limitele. Îmi place la nebunie să îmi forţez graniţele potenţelor de orice natură, simt mereu că pot mai mult şi că vreau totul. De data aceasta consemnez că în ultmile 89 ore am dormit răzleţ 5 ore maxim. Nimic din ce a trebuit să fac nu suporta amânare, deci de undeva, de prin jurul meu, am găsit energie, focus, disponibilitate, eficienţă ca să acţionez. Ştiam că nesomnul prelungit produce halucinaţii, dispersia atenţiei, dificultăţi de concentrare. Nimic din toate acestea nu simt. Nu sunt nici iritată, nici obosită, nici visătoare la pernă. Simt o normalitate care şi pe mine mă îngrijorează.
Şi în această noapte, după cada plină de uleiuri parfumate, (după ce voi bifa câteva teme de business), aş mai răsfoi noul număr Tabu plin de articole şi concepte ecologiste, aş mai mirosi parfumul şi ploile de petale dăruite generos de primăvară, aş mai inventa soluţii decorative pentru locul care este şi biroul meu, şi casa mea, şi scoica în care mă simt protejată. Poate aş face şi nişte dragoste.... dar nu pot singură.

O sâmbătă expandată

După o noapte post-renovare în care casa mea se transformă în ceva locuibil şi începe să se apropie de viziunea mea de design interior, la 8.30 am aterizat direct la bibliotecă. Norocoasă cum sunt, am intrat în lectura interesantă a unor cărţi educaţionale (scriu o cercetare pe tema educaţie pentru viitori părinţi), una din ele fiind "Drumul spre Iluminare" de IJ Francisc Maitreya - care mi-a întărit din nou că demersul spre iluminare începe cu o purificare fizică, primul lucru fiind renunţarea progresivă la alimente de origine animală. Apoi am răsfioit cu succes "Vino, bunule Ibis: cultură şi educaţie umanistă, cultură şi educaţie tehnologică" de Nicolae Sacalis, un "turist" prodigios al structurilor educaţionale alternativă (Elveţia, Danemarca, SUA, Franţa etc) unde şcoala nu este un instrument de spălare a creierului, ci un proces pentru a deveni OM, şi aş completa - însăşi viaţa cu şansa ei de cunoaştere infinită. Ora de contemplare este urmată de un pranz cu Dana în Cişmigiu (cu distracţia de rigoare - prin geamurile largi şi transparente observam cum bărbaţii întorc capul după tinere cu glezne la vedere, hehe). După prânzul şi comentariile copioase, ajung la MNAC la 2 expoziţii: Pădurea de sculpturi - atenţia centrală fiind pe opera lui Brâncuşi - PASĂREA ÎN SPAŢIU










şi Swisss design in Hollywood - am răsfoit cu savoare cărţi ilustate cu Artă Vizuală contemporană, am urmărit cu deliciu trântită pe fotoliile moderne câteva documentare de Making off cu celebrităţi din domeniu. Am luat chiar şi câteva notiţe:

Deak Ferrand cu X-man, Screamers, The Matrix Revolution, Hellboy, Constantine, North Country, The Golden Compass, What Dreams May Come / autor de Matte Painting (decoruri virtuale)
http://www.hatchfx.com








Christian L. Scheurer cu The Fifth Element, Titanic, Matrix, jocuri video, a scris o carte Entropia
http://www.christianlorenzscheurer.com/htmlpages/htmlmenue/homepage.html











Natasha Devaud cu Pirates of The Carabbean 2, Harry Potter, The Hulk, Jurasic Park, Wild Wild West, Mars Attacks, Twister









Hansruedi Giger născut în '40 – picture şi desen suprarealist şi întunecat. Oscar efecte speciale 80, I s-a dedicat un muzeu
http://www.hrgiger.com/index.html








John Howe – design digital după modele naturale (peisaje din păduri şi arhitectură medievală)
http://www.john-howe.com/








Brigitte Wuest cu King Kong, The Lion. Sculpturi la comandă
Simon Christen cu Ratatouille
Nadia Bonacina - animatie digitala, conceptie tridimensionala
Simon Otto
Alex Ongaro cu Bee Movie etc

Istoric: efecte speciale, Melies - predecesor, Stanley Kubrick ’68 – tehnici de efecte speciale moderne
Jurasik Park regizat de S Spilberg
Concepte: Concept design – identitate vizuala. Matte painting / dacoruri virtuale. Rendering. Texturing. Lighting desingn

După porţia de cultură, urmează o seară excelentă pentrecută cu unul din cei mai buni prieteni (New Entry) cu nelipsitele clătite cu miere şi nuci şi o dulceaţă de gutui de vis, fructe, ceai cu tot felul de arome şi un pentru că scopul a fost CINEMA ACASA am privit (pe jumătate adormită) Angela's Ashes (96)

Şi după ce cafeaua cu lapte parcă m-a mai revigorat din starea halucinantă a nedormitului, eu şi bunul meu prieten am comunicat pe tema: până la urmă ce este IUBIREA, fiecare din noi având propriile dileme, pe alocuri contradictorii. Analizând din aproape în aproape, am înţeles că de fapt ceea ce am experimentat eu nu a avut treabă cu sentimentele profunde ale miracolului, pentru că relaţiile mele au semănat cu o selecţie naturală a partenerului ideal, repet, ideal. Cine ştie... În secunda asta habar nu am, dar cert este că simt sensul acolo unde iubesc.

Scenariu de viaţă

În mintea mea, ghidată de inima şi intuiţie, se configurează o viziune interesantă. Gândind cum îmi văd viitoarea familie, bazându-mă pe experienţa observaţiei şi a relaţiilor pe care le-am avut, bifând conştientizarea arhetipului feminin şi al arhetipului masculin, văd familia mea un spaţiu al reinventrii continue.
Eu, femeia, voi fi zâna cea bună, protectoarea casei, curtezana din dormitor, gheişa din momentele de cultură, partenera suportivă a bărbatului meu, visătoarea din camera cu pianul, Atena copiilor, mereu proaspătă, frumoasă, mâna de fier în mănuşa de catifea, misterul nopţilor albe şi înţelepciunea din spatele tuturor cortinelor.
El, soţul meu, va fi cavalerul onorat şi onorabil, cu acţiunea în respiraţie, garda familiei, interfaţa socială, stăpânul casei mereu aşteptat şi apreciat. Pe umerii săi vor încape atâtea responsabilităţi câte va putea duce. Puternic, flexibil, senin, cu suflet luminos.
Copiii mei - îmi doresc 3 băieţi, mereu am visat să devin mama a 3 copii care vor aduce echilibru în lumea lor. 3 copii care vor deveni bărbaţi educaţi, sensibili şi invincibili.
În familia mea va fi multă libertate, integritate, comunicare onestă, dragoste. probabil totul e o chestie de timp. Scenariul meu urmează a fi înaintat unei case de producţii. Ne mai trebuie un actor în rolul principal. Restul vine de la sine.