Pentru că stau la pânda tiparelor mele, trează şi în stare de veghe, reuşesc cu succes resemnificarea percepţiilor mele şi metamorfoza unor viziuni rebel înrădăcinate în traseele minţii (contribuind la convieţuirea mea cu maşinăria de brainwash numită Matrix). Şi următorul virus prins în ghearele conştienţei a fost convingerea că în calitate de femeie sunt produsul de pe raft care, pentru a fi ales de măria sa clientul-bărbat, trebuie să aibă un ambalaj atractiv, un preţ accesibil şi o calitate superioară. Şi iată-mă prinsă în cercul vicios al rafturilor şi al clienţilor pretenţioşi. Destul de stupefiată de această descoperire, mi-am propus imediat să schimb perspectiva. De dragul experienţei, mi-am place să devin eu clientul rafinat care intră în magazinele de lux unde domină pe rafturi produse impecabile. Cum ar fi oare să fac cu ochiul unui produs pe care mi-l doresc demult? Sunt extrem de curioasă.
Acest proces de metamorfoză a fost alături şi de un alt incident. În graba mea de pe străzi, un tip "mişto", chipeş, protejat în inutilitatea lui de nişte ochelari probabil Gucci, postat caragios într-o maşină de lux, cu mintea lui scurtă era gata gata să mă abordeze gesticulând hotărât. Reacţia mea probabil l-a dezamăgit (în cazul în care este capabil să simtă măcar dezamăgirea), pentru că mi-a fost ruşine pentru el. Atâta a fost in stare... sărmanul. Am lăsat capul în jos şi am dispărut fără rezerve în drumul meu. Ce o fi fost în capul lui, fraierul?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu