Obosită... Atât de obosită încât am adormit în cadă... Şi pe cât de obosită sunt, pe atât de împlinită şi împăcată de tot ce am făcut ultimile săptămâni. Sunt atât de fericită! Visele mele legate de spaţiul în care locuiesc s-au transpus în realitatea materială. Mă bucur enorm de această mică vacanţă (de Paşti) în care mi-am propus să mă izolez în mica mea oază pentru a accesa resursele mele pe 3 proiecte: afacerea mea, doctoratul şi proiectul de la master (educaţie pentru viitori părinţi). Voi viziona filme. Dar până atunci sunt la cursul de psihoterapie, formatoarea noastră din această seară este pasional intenţionată să ne predea cursul, iar simt nevoia de exerciţiu şi practică. Dar precum tocmai ne învaţă despre cum să facem faţă agresivităţii prin control, so... mă controlez. Soarele este misterios de strălucitor, verdeaţa e luxuriantă (şi am o dorinţă pe care o voi realiza mai târziu - să merg în afara Bucureştiului pentru a experimenta gliciunea pe iarbă ... hm) exerciţiu mult aşteptat din şedinţă m-a distrat enorm, în libertatea expresiei, eu şi colega mea trebuia să interpretăm jocul oglinzii, eu făceam diverse chestii şi ea era oglinda care imita mişcările. Apoi invers. Eu am o relaţie specială cu oglinda (adică cu mine), în faţa oglinzii vorbesc, dansez, mă exprim, mă fixez, mă reinventez... ca la teatru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu