Tirania papilelor gustative

Există oameni care trăiesc numai cu apă. Se pare că tot ce este necesar pentru supravieţuirea vitalităţii noastre se găsesşte peste tot, însă noi avem incapacitatea de a absorbi elementele. În nebunia mea declarată, am renunţat la bucătăria tradiţională pentru că am descoperit că pot trăi fără nici o dificultate cu fructe şi legume proaspete (eventual asezonate cu pâine neagră Borodino din Chişinău) şi ulei de măsline. Unii oameni spun că ei nu ar renunţa la carne niciodată sau că fără carne, mâncarea nu are nici o valoare nutritivă. Dacă ar şti acele persoane că asta e doar în mintea lor... Dacă ar şti cât de toxică este carnea. Dacă ar conştientiza felul în care le accelerează îmbătrânirea corpului, dacă ar şti despre toate elementele activate de descompunere chiar din momentul morţii animalului (în acest sens există nişte documentare absolut bulversante) dacă ar avea compasiune pentru animale (nu sunt neapărat vreun membru de la Protecţia Animalelor), dacă ar cunoaşte arta vegetarianismului care este una la fel de interesantă, pentru mine chiar mai interesantă, decât arta consumului de carne...
Şi eu am fost o carnivoră convinsă, mai ales că la grupa sanguină 0 1 citeam că necesarul de proteină animală este esenţial. De 3 ani am renunţat. La început a fost oarecum dificil, mai ales că oraşul este sursa nelimitată a marketingului prin miros răspândit pe stradă şi tentaţiile olfactive pot fi înnebunitoare. Dar de fiecare dată îmi spuneam: vreau carne doar de poftă, aşa cum m-am obişnit cu, pot învăţa să trăiesc şi fără. Apoi am descoperit pas cu pas plăcerea (la fel de hedonică) de a mânca un măr, un avocado, smochine proaspete neconfiate, morcovi, conopidă...
Şi în continua mea dorinţă de a depăşi limitele minţii mele, chiar voi face un experiment: cât pot trăi cu apă structurată. Free your mind!