Extraordinarul Kieslowski - un regizor conectat cu el însuşi

Citesc biografia lui Krzysztof Kieslowski, regizor polonez de mare clasă, din sursele furnizate de el în interviuri, "Le Cinema et Moi" şi "Kieslowski despre Kieslowski". Nu rezist în faţa tentaţiei de a împărtăşi citatele preferate:
"...Şi filmele sunt şi ele acolo undeva. Ele rămân şi undeva în interiorul nostru. Devin o parte a propriilor noastre vieţi, a propriului nostru eu. Ele rămân cu noi atât de mult ca toate celelalte lucruri care s-au întămplat cu adevărat. (...)
Îi bat mereu la cap pe colegii mai tineri cărora le predau scenaristică sau regie să-şi cerceteze propriile vieţi. Nu în scopul vreunei cărţi sau scenariu, ci pentru ei înşişi. Le spun întotdeauna: "Încercaţi să vă gândiţi la lucrurl important care s-a întâmplat şi v-a condus la faptul că staţi în acest scaun, chiar în această zi, printre aceşti oameni. Ce s-a întâmplat? Ce v-a adus aici? Trebuie să ştiţi asta. Acesta este punctul de pornire".
Anii în care nu lucrezi în acest fel asupra ta sunt, de fapt, ani pierduţi. Poţi simţi sau înţelege ceva în mod intuitiv, şi, prin urmare, rezultatele sunt arbitrare. Numai după ce ai făcut această muncă poţi vedea anumită ordine în evenimente şi în efectele lor. (...) Dacă nu îţi înţelegi propria viaţă, atunci nu cred că poţi înţelege vieţile personajelor din filmele tale, nu poţi înţelege vieţile altor oameni..."
Îl iubesc pe Kieslowski, e o iubire care izvorăşte din bucuria descoperirii că marii regizori au cunoscut secretele socratice "Nosce te ipsum" şi au avut o imensă dragoste pentru oameni.

Doctorul Cantacuzino - "uzina de basme"

Astăzi, printre mobilă sculptată, scârţâit de parchet învechit de paşii tăcuţi ai colecţionarilor de perle ale artei, acompaniată de tăcerea volumelor tronând pe rafturile bibliotecii din Institutul de Istorie a Artelor, am experimentat, pentru a mia oară, emoţiile unui om care se hrăneşte cu rodurile cunoaşterii. Prezenţa mea acolo se datora lecturii publicaţiilor Doctorului Cantacuzino, fiul marii actriţe Maria Filotti. Medic, estetician, psiholog, psihiatru, filosof, şi cu o pasiune cu totul specială pentru FILM. Atât de specială, încât de-a lungul vieţii se dăruie acestei arte ca producător, scenarist, regizor, documentarist, cronicar şi istoriograf. El este cel care formează gustul spectatorilor inocenţi cu parentalitatea de a le indruma paşii, "docilitatea absurdă a publicului în faţa ecranului merge uneori până la limite uluitoare. Judecata sa nu se realizează pe baza nici unui criteriu. În faţa ecranului spectatorul e pierdut. Singur, slab, credul. O cât de elementară iniţiere în principiile tehnicii artistice cinematografice, o cât de uşoară considerare a filmului după normele acestor principii ar fi fost suficient ca să lămurească publicul" în mod clar preocupat de descifrarea realităţilor psihologice ale cinematografului. După aceste câteva idei, este inevitabil să imi vină ideea unei materii implementate în şcoli care să aibă drept obiect de studiu educaţia cinematografică, cum să ne protejăm de manipularea prin audiovizual, identificarea mesajelor subliminale, sistemul de valori setat prin cinema, cum deosebim un film util de unul distructiv etc.
Sunt cu adevărat onorată să îl descoper pe Ion Cantacuzino, un om mare cu origini domneşti, un Român printre români, un pasionat care a îndurat arestări şi percheziţii, dar, precum am auzit-o personal pe Viorica Matei, colaborator la capitolul publicistică şi redactor, Doctorul Cantacuzino "se deosebeşte de noi toţi prin seninătatea cu care a iubit filmul şi i s-a dăruit". Voi încheia această confesiune cu două citate extraordinare ale lui Ion Cantacuzino: "Timpul - o măsură a regretelor", "Timpul - o confruntare cu mine insumi".

As iubi...

Când ochii închid, iar lumina e stinsă
Văd atingerea ta cum descrie o roză
Şi din părul meu cade o petală desprinsă
Şi un strop de parfum de-o subtilă mimoză

Mă ating tremurândă de a ta răsuflare
Încântată în piept de-o bătaie în şoapte
Iar perdeaua ne uită-n a sa desfătare
Ne mai ştie doar ceasul, enigmatica noapte.
29.01.09, 01:14


Tu eşti la al clepsidrei capăt
Iar eu adun nisipul cald
Şi fac castele fără lacăt
Ca tu să vii la prânzul alb

Tu mă priveşti cu ochii cosmici
Iar eu în piept adun căldură
Şi munţii tac în vărfuri oblici
Dându-ne pacea cu măsură

Atât aştept misterul nostru
Să nască dor, tăcere, ploaie
Aroma vrajei, praf de astru
Şi dans de flăcări şi văpaie
29.01.09, 23:38

Înţelepciune pentru mileniul III

Câteva citate preferate din această culegere proaspătă în actualitatea mesajelor ei.

Pentru a fi o femeie modernă în ziua de azi, ai nevoie de fizicul lui Venus, şarmul Cleopatrei, curajul I. D Arc, garderoba Mariei Antoaneta şi Dero

Destul! Copiii se ciondănesc, mormane de rufe aşteaptă sa fie călcate, omul tău se uită la fotbal. Pune picioru-n prag şi fă-ţi un bine "tratându-te" cu spiritul de revoltă al acestei cărţulii. Tu, şi toţi sclavii lumii, o veţi îndrăgi.

"Nu există nici o plăcere în a nu avea nimic de făcut. Plăcerea constă în a avea multe de făcut şi a nu le face!" Mary Wilson Little

"O fată devine soţie cu bună ştiinţă. Ea stie foarte bine că spunând "Da" în faţa altarului nu înseamnă altceva decât:
"Da, ţie iţi voi găti trei mese pe zi timp de 60 de ani; da, dupa tine voi strânge de fiecare dată; da, numai cu tine voi vorbi chiar şi atunci când ştiu că nu mă asculţi; da, pentru tine îmi voi face mereu griji şi voi plânge şi da, de la tine voi îndura toate jignirile şi reproşurile". Alan Beck, din "Ce este o soţie?"

"Când un bărbat iubeşte foarte mult o femeie o va cere în căsătorie - îi va cere să-şi schimbe numele, să renunţe la serviciu, să crescă copiii, să fie acasă când vine el, să se mute în funcţie de serviciul lui. Cu greu îţi poţi imagina ce i-ar putea cere daca n-ar iubi-o" Gabrielle Burton

etc etc etc

Şi când mă gândesc că mişcările acestea feministe, lupta pentru egalitate sunt alte jocuri puse în scenă de cei care conduc lumea pentru a sădi dezechilibru între bărbaţi şi femei şi a-i conduce cu o mai mare uşurinţă... mi se zbârleşte pielea... iar noi, masele, proştii, mulţimea habar nu avem şi chiar contribuim prin propriul munte de imbecilitate la săvârşirea celor mai mari crime. Wake up!

Noica - unde e ploaia?

Nu ştiu cum alţii, dar eu descoper cât de puţin cunosc oamenii de cultură autentică care s-au născut şi au scris în România. Sunt atât de puţin promovaţi, încât am impresia că nici nu au existat şi de fapt ei imi confera spiritul de identitate. Astăzi am ascultat cu mare surpriză audiobook-ul în lectura lui Noica şi 2 recenzii făcute magistral de Pleşu şi Liiceanu. Am îndrăgit atât de mult viziunea lui Noica asupra educaţiei, "antrenorul care e ca ploaia", superbă imaginea. Deasemenea "instituţia Noica" care a impactat atâtea gândiri umane ale vremii. Mi-am propus să implementez câteva din ideile lui dăscăleşti în viitoarea mea carieră profesorală.

Ispiteşte-mă

Ispiteşte-mă de o mie de ori
Ca să uit cum arată un dor
Vreau să zbor printre stele şi sori
Şi cu tine să dorm pe un nor


Aminteşte-mi de gustul tăcerii
Când sărut a plăcerilor noapte
Dă-mi aromele dulci ale verii
Şi miresmele merelor coapte

Vreau s-atingi frământările mele
Şi să strângi a fiinţei fiinţă
Când adorm şi clepsidrele grele
Vom rămâne în trei: tu, eu şi-o dorinţă
27.01.09, 4:00

Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte - basmul fiinţei

Basmele sunt în conexiune avansată cu arhetipurile, acesta fiind instrumentele prin care arhetipurile îşi arată faţa secretă. Ştiind atât de bine aceasta, astăzi mi-am cumparat audiobook-ul poveştii culeasă de P. Ispirescu în lectura impecabilă a lui G. Liiceanu. Principiile arhetipale care mi s-au relevat şi care au semnificaţie pentru mine le voi enumera chiar aici:

• scopul presus al vieţii este însăşi viaţa
• motivul creaţiei
• deşarta devenirea întru devenire versus depăşirea propriiei condiţii
  
• plansul şi tăcerea
• nu ai fi cautat dacă nu ai fi găsit
• propria conştiinţa de pelerin al fiinţei

Iar sensurile pe care le dă Noica în comentariul său despre basm cred că sunt o lecţie minunată pe care orice adolescent e bine să o primească. 90 dintre oameni nu au depăşit nici stadiul mental de 3 ani, d-apoi adolescenţa...

Sincronicitate in cautarea unui autor

Combinatia dintre spiritualitate si medicina este ori letala, ori revelatorie. Asa cum aceasta combinatie a trait-o medicul Cantacuzino, o traieste cu succes neurologul si psihiatrul Dumitru Constantin Dulcan. Cautam "Inteligenta materiei" ca sa gasesc ca bonus "In cautarea sensului pierdut" invocat cu mult entuziasm de un prieten de familie. Este revelatia mea pe ziua de astazi si vazand cuprinsul, imi confirm, inca o data, ca ceea ce gandesc este in directa conexiune cu adevarul.

http://www.librarulmeu.ro/index.php?page=shop.product_details&category_id=1&flypage=flypage.tpl&product_id=607&option=com_virtuemart&Itemid=68&vmcchk=1&Itemid=68 - un link care vorbeste despre lansarea de carte, cuprins, cum se poate comanda.

Incet in directia corecta decat repede pe calea gresita

Pot spune ca sunt la o rascruce profesionala. Ceea ce refuz este o angajare. Nu doresc nici in ruptul capului sa ma angajez. Asa cum nu doresc nici in ruptul capului sa ma marit cu un barbat bogat, desi as avea bagheta magica pentru ambele. Refuz, pentru ca nu ma vand. Refuz, pentru ca doresc sa fiu castigata. Refuz, pentru ca iubesc libertatea.

Si atunci ce fac? M-am trezit ca studiez. Permanent, sistematic, selectiv. "Studiez" pentru mine inseamna sa imi confrunt propria viziune asupra lumii cu viziunile oamenilor care au impactat evolutia artei si a stiintei. Psihologia imi ofera sansa sa invat sa traiesc aici si acum, iar Cinematografia este instrumentul prin care cunosc realitatea in forma ei sublimata. Ambele ma satisfac si este inevitabil sa fac cariera in conexiunea lor imediata. As putea fi orice. Probabil as fi un bun profesor. Un scenarist cu o imaginatie care intrece stratosfera. Sunt un psihoterapeut de rar rafinament. PR este ceva cu care m-am nascut. Iar relatia mea cu banii e devastatoare.... visul meu fiind ca acestia sa nu mai existe. Dovada e ca afacerile sunt pentru mine TABU, altfel spus afacerea mea functioneaza dupa principii inversate si asta pentru ca vreau sa pastrez liberbatea tuturor, fiind constienta de legile ireversibile ale karmei.

Tocmai de aceea voi intarzia in cariera mea, insa evolutia ei se petrece pe un principiu de crestere geometrica, invers proportionala cu prabusirea acestei lumi in neant, care neant...? neantul transformator.

Si in esenta... hermeneutica in expresia ei magica, unificarea contrariilor si anularea acelui constrangator trio - timp/spatiu/gravitatie ar fi tot ceea ce urmaresc sa se reinventeze in mine pe 1000 de nivele ale realitatii cuantice, facandu-i cu ochiul lui Dumnezeu

Acolo.... acum

Acolo stiu ca stingi lumina
Iar eu aici aprind chibrite
Vreau sa ating macar cu mana
Savoarea fructelor oprite

Si noaptea o impart cu tine
Chiar daca tu saruti visarea
Intind o palma cu afine
Sa vezi cat de albastra-i zarea

Aici, acum aud cum bate
Un ceas al linistii senine
Tu ma cuprinzi usor pe spate
Cand eu soptesc: "Ramai cu mine"

Fiat Lux - sa se faca lumina

De ceva timp, parca din ce in ce mai mult, sunt preocupata de natura subtila a vietii pe o scala de la terestru la eteric. Simt asa ca anii care mi-au daruit timpul cautarii cunoasterii acum imi daruie puritatea intelepciunii, intelepciune care, astazi, imi apare ca magia de a pune intrebarile potrivite. Dupa ce iti declini respiratia in cautarea propriului Sine, urmeaza traseul in care iti cauti misiunea. Si cand misiunea a fost palpata, observ ca ce imi ramane de facut este sa fiu in slujba celorlalti, asa simt ca imi onorez existenta. Pasii mei m-au dus, total neintamplator, catre taramurile Psihologiei si Cinema-ului - care pentru mine mi-au deschis spatii imense de cercetare, cunoastere si experimentare. De la oferta infinita de dragoste pe care simt ca o am de daruit clientilor mei in terapie pana la experienta jocului de-a Dumnezeu (in nici un caz lipsit de responsabilitate) in domeniului scenaristicii de film, de la curajul ofertei unei noi viziuni psihologice asupra lumii pana la inovarea expresiilor artistice pe care Dumnezeu mi le-a daruit cu generozitate - miile de experiente clipale intr-un prezent continuu imi inunda luminat sufletul. Sunt fericita.

Astazi cautam ceva mai disperat adevarul si am primit o carte "Initiere in hermetism" - conexiunea imediata pe care am facut-o - dupa ce ma initiez si exersez, sa contruiesc pe principiile acestor secrete propriile tehnici psihoterapeutice. Iar scenariul la care lucrez cu siguranta va contine in subtratul lui viziunea acestei carti sacre. In asa fel aduc in viata mea, cat si in viata celorlalti, atat cat este permis si exista ochi sa vada si urechi sa auda, adevarul subtil, relevat, misterios, cuantic, unificator, implinitor si generator al eternitatii.

Sunt fericita.