Nu ştiu cum alţii, dar eu descoper cât de puţin cunosc oamenii de cultură autentică care s-au născut şi au scris în România. Sunt atât de puţin promovaţi, încât am impresia că nici nu au existat şi de fapt ei imi confera spiritul de identitate. Astăzi am ascultat cu mare surpriză audiobook-ul în lectura lui Noica şi 2 recenzii făcute magistral de Pleşu şi Liiceanu. Am îndrăgit atât de mult viziunea lui Noica asupra educaţiei, "antrenorul care e ca ploaia", superbă imaginea. Deasemenea "instituţia Noica" care a impactat atâtea gândiri umane ale vremii. Mi-am propus să implementez câteva din ideile lui dăscăleşti în viitoarea mea carieră profesorală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu