Vacanță cu mama

Mama ne-a vizitat și asta a fost o mare bucurie. Pe lângă faptul ca a adus o mulțime de cadouri bio (așa le zic eu, ca doar ce e crescut de mâna ta nu se poate compara cu nimic.), ne-a adus zambetul ei matern, incomparabil. Iar Alex și eu ne-am străduit cât am putut sa îi transformăm vizita într-o frumoasă vacanță: am avut o cină cu nașii noștri dragi, am fost la Colinde (Serendipity), am vizitat târgurile cu cadouri de sărbători, am fost la prăjituri, la film și evident, la shoping ;)).

Ziua mea, inedit ca de fiecare data

Cu gandul la mama

Mi-am facut scenarii, trasee ale tehnicilor mele "terapeutice", lucruri pe care sa le impartasesc, dorinte pe care sa le exprim, actiuni pe care sa le realizam - impreuna cu mama. Dar m-am gandit prea mult la mine (ca o fiinta care are grija de nevoile ei) si m-am gandit putin la mama, la realitatea ei, la resursele ei, la dorintele ei si astfel o parte din planurile mele au iesit pe dos. In loc de relaxare si timp de vacanta, mama s-a luptat cu propriile ei frici, si-a masurat de cateva zeci de ori tensiunea, m-a privit nelamurita, neintelegand diferenta dintre noi instalata in ultimii 10 ani. Asa ca am plans amandoua si ne-am eliberat de prejudecati, lasand loc acceptarii... Iar dragostea renaste, ca florile, care ii plac asa de mult mamei!

Un Party de neuitat!

Oxana a implinit 25 de ani! Am primit o invitatie deosebita (handmade personalizat) la petrecerea care a avut loc pe 9 mai la Tephra. Desi ploua (cu bunavoie), noi ne-am simtit ca intr-o zi de vara, adica ne era cald si in local si in suflet! Am cantat, am dansat, am ras, am impartasit prietenie si veselie cu toti cei 10 invitati pe care am avut ocazia sa-i cunoastem si care au facut loc in sufletele lor si pentru noi.
Multumesc Oxana si Ivan si deja ne e dor de urmatoarea petrecere!

Pe strada vieții

Iubesc această primăvară, verdele acesta îmi transmite energie și vitalitate. Este suficient să privesc și am acces la o vibrație înală. La geamul meu cresc câțiva pomi și stau la balcon pentru a mă adânci în culoare, în viață, în sens. Le mulțumesc acestor pomi pentru că acoperă blocurile de vizavi și îmi dăruie ceea ce iubesc. Ieri în spatele geamului de la bucătărie doi gospodari tăiau un copac, mă întrebam: ce pot face eu, un simplu cetățean pentru viața acelui copac? Mai bine spus pentru propria porție de oxigen...

Fără să îmi iau rămas bun

Am aflat si a fost uluitor. A murit o persoană care a avut rolul de mentor pentru mine la un moment dat, un om cu un puternic accent de complexitate căruia îi datorey primele sclipiri legate de modul de a percepe realitatea în care trăiesc. A murit si simt supărare, supărare legată de faptul că nu i-am spus Mulțumesc și nu mi-am putut lua rămas bun. A murit de cancer la plămâni, a ales să se retragă fără a anunța, în tăcere.
În aceeași zi, la cursul de formare o altă colegă a trecut din nou prin activarea doliului pentru mama sa care murise de aproape 3 ani. Murise și fiica ei rămăsese cu lucruri nespuse. Durerea ei a rezonat cu mine și mi-au dat lacrimile. Înțeleg în cntact cu aceste experiențe că este extraordinar să exprim lucrurile pe care le simt pentru a nu crea ocazii similare celor de mai sus...

Iepurașul

Un Paște la părinți in Moldova

Părinții sunt cei mai fericiți când le vin copiii acasă! Deja mi-e dor de ei!