Pe strada vieții

Iubesc această primăvară, verdele acesta îmi transmite energie și vitalitate. Este suficient să privesc și am acces la o vibrație înală. La geamul meu cresc câțiva pomi și stau la balcon pentru a mă adânci în culoare, în viață, în sens. Le mulțumesc acestor pomi pentru că acoperă blocurile de vizavi și îmi dăruie ceea ce iubesc. Ieri în spatele geamului de la bucătărie doi gospodari tăiau un copac, mă întrebam: ce pot face eu, un simplu cetățean pentru viața acelui copac? Mai bine spus pentru propria porție de oxigen...

Fără să îmi iau rămas bun

Am aflat si a fost uluitor. A murit o persoană care a avut rolul de mentor pentru mine la un moment dat, un om cu un puternic accent de complexitate căruia îi datorey primele sclipiri legate de modul de a percepe realitatea în care trăiesc. A murit si simt supărare, supărare legată de faptul că nu i-am spus Mulțumesc și nu mi-am putut lua rămas bun. A murit de cancer la plămâni, a ales să se retragă fără a anunța, în tăcere.
În aceeași zi, la cursul de formare o altă colegă a trecut din nou prin activarea doliului pentru mama sa care murise de aproape 3 ani. Murise și fiica ei rămăsese cu lucruri nespuse. Durerea ei a rezonat cu mine și mi-au dat lacrimile. Înțeleg în cntact cu aceste experiențe că este extraordinar să exprim lucrurile pe care le simt pentru a nu crea ocazii similare celor de mai sus...

În Chișinău

Iepurașul

Un Paște la părinți in Moldova

Părinții sunt cei mai fericiți când le vin copiii acasă! Deja mi-e dor de ei!

Un look de birou

Nu îmi place, dar a trebuit să adopt o ținută... office.
Mulțumesc soțului meu pentru cadoul făcut.

O seara la Sica si Daiana

Mansarda decorata atent cu obiecte autentice. La cina tort din clatite si spanac si altele, iar la desert clatite si super-negresa!
Uite ce indragostiti frumosi mai jos: