Gala Societății Civile

Remarcant slogan ESTE MAI BINE DECÂT CREZI. M-am bucurat să aud cuvintele apăsate ale Gabrielei Liiceanu (în aceeași zi, mai devreme, citisem un interviu cu ea), felicitări TiA și mulțumesc evenimentului pentru porția de optimism dat de oamenii care pun umărul. Pentru ce? Pentru capătul lor de relație...

Dramaturgii spanioli

Am desprins câteva idei, esențiale. Violența umană - o manifestare care este prezentată de presă într-o manieră perversă. Mai mult decât atât, speculațiile pe marginea evenimentelor violente (de la terorismul politic până la violența banală a unei palme dată de un soț *care își bate soția știe ea de ce*) au anesteziat percepția publicului, tranformând-o într-o normalitate alienabilă.
În acest context, Angelica și Juan - oameni de teatru - folosind același limbaj al violenței - și-au propus să sensibilizeze și să schimbe perspectiva... pentru cine are ochi să vadă și urechi să audă...
Întâmplător sau nu, am fost acolo.

What "ideas" are

La teatru

Sigma Art oferă un teatru special, cu actori profesioniști, dar și neprofesioniști pasionați, al căror reprezentații te privesc direct în ochi. Duminică seara ne-am bucurat de o piesă inedită, Prof... sau de ce mergi la teatru (denumirea piesei am aproximat-o) care a atins teme importante din tot ceea ce înseamnă de la educație, sens al vieții, scenarii de viață, la actul de a merge la teatru și distanța dintre realitate și piesă, oare teatrul este o formă acceptată de a spune adevăruri dureroase?

Sigma Art deschide un cadru intim care te invită la reflecție și o ușă către un teatru excepțional. Mai mult decât atât, proiectul vizează și o cercetare care propune introducerea teatrului în scoli ca materie opțională, o metodă care ar crește posibilitatea exprimării, autocunoașterii și înțelegerea rolurilor mai mult decât o mască de teatru.

Mulțumesc actorilor și echipei care au facut o fotografie cu noi!

Educaţia continuă pe tot parcursul vieţii

În termenii materialişti-monişti, de paradigmă newtoniană-carteziană, logica aristotelică, ştiinţa mecanicistă - educaţia se întâmplă la ŞCOALĂ, într-un cadru instituţionalizat, controlabil, conform unui program, Curiculum, într-un mod relativ omogen, cuantificabil, evaluabil. Raportul dintre dascăl şi învăţăcel este unul ierarhic. Rezultatul acestui sistem este vizibil astăzi: adulţi care sunt incapabili de cogniţie pe cont propriu şi insecurizaţi, blocaţi, imaturi emoţional.
Gândirea holografică sau holonomică deschide însă o cale, aş spune, cuantică. În termenii unei Ere a informaţiei, desecretizarea cunoaşterii, eliberarea de prejudecăţi şi tipare, educaţia continuă se apropie de ceea ce se întrevedea la începuturile ei: nosce te ipsum, autocunoaştere şi cunoaştere a lumii. Când realizezi că fiecare dintre noi este un microcosmos ce conţine într-un fel misterios întregul cosmos (ca un demers fractal), celălalt nu mai este un simplu obiect de studiu, ci un rezultat al unui raport autentic de comunicare. Curiozitatea, setea de cunoaştere, verva căutărilor şi insight-urilor, responsabilitatea pentru autonomia propriei gândiri, magia ştiinţei actuale transformă educaţia în cercetare continuă, depăşind limitele statice date de o profesie. De data aceasta transcenderea în jocul cunoaşterii angrenează spontaneitatea, inspiraţia, acţiunea, flexibilitatea, experimentul, performanţa pentru a dezvolta libertatea de a fi, alături de libertatea de a face, de a descoperi, de a împărtăşi.
Educaţia iese din cadrul ei instituţional (deşi nici măcar nu a fost zăvorâtă niciodată acolo, decât în minţile noastre, stereotipizate) şi rămâne cu omul postmodern în fiecare clipă, de la contactul cu propria respiraţie, la rolul de observator al realităţii, şi ea de data asta raportată la percepţia undă-corpuscul, apoi la infinitul spaţiu al posibilului, al acţiunii, al “ce ar fi dacă”, “hai să încerc o soluţie nouă”, “ce părere ai despre asta?”, “mă ajuţi să experimentăm x?”, “spune-mi cum te simţi astăzi?” şi poţi continua chiar tu, aici, acum.
Nu este uşor de asumat libertatea gândirii şi flexibilitatea soluţiilor, universul magic al cunoaşterii este de necuprins, deasupra a ceea ce a propus şi explicat ştiinţa. Poate mai adecvat este să descoperim colaborarea dintre ştiinţă şi artă, care întredeschid viziunea unei noi Conştiinţe umane, capabilă să discearnă prezentul său şi să umple vidul cu sens. Educaţia ar îmbrăţişa, de data aceasta în mod autentic, cu un real contact: sincronicităţile, starea de armonie şi aliniere cu ritmul universului, ecologia unui stil de viaţă în acord cu nevoile corp-minte-spirit, înţelepciunea alegerilor, intuiţie, extinderea conştiinţei, unificare, individuare, diferenţierea unicităţii personale, descoperirea unei misiuni demne de sensul respiraţiei la zorii unei noi zile.
Probabil, educaţia continuă este ingredientul de bază pentru a putea să dezlegăm prin cunoaştere şi conştienţă Tabu-ul de a şti cine suntem, aşa cum amintea Alan Watts. Şi toate acestea, iubind cunoaşterea, iubindu-ne pe noi.

Dans african

Africa te duce cu gândul la origini, la trib, la ritual. Aceasta este atmosfera pe care o simt indusă de muzica şi dansurile africane, cu cât mai pure, cu atât mai intense.

Târgul Gaudeamus

Cărţile opresc timpul din oameni. Deschid perspective latente, omise, oarbe. Amintesc despre lucruri uitate. Instruiesc şi perfecţionează. Oamenii care scriu cărţi îmi apar ca foarte clarificaţi...
Am trecut cu viteză prin târg, căutând asiduu o carte pentru fratele meu, dornic de lectură. Cu ochi de vultur, am bifat toate standurile, gonind şi vânând catrea perfectă. Ştiam că o voi recunoaşte ca într-un moment de dragoste de la prima vedere. Se jucau de-a v-ati ascunselea, cărţile astea. Observaţia mea: enorm de multe cărţi pe tema sexului şi cea maritala... Oare de ce?
Aproape de deadline-ul temporal pe care în aveam disponibil, am găsit cartea. Eckhart Tolle "Un pământ nou". Şi o singură tristeţe, nu am găsit nici un Adrian Nuţă pe raft...

This Is It

Am ieşit cu lacrimi în ochi de la acest documentar. Nu, nu pentru că MJ a murit, ci pentru că atâta pasiune, dragoste şi grijă au devenit oarecum rare. Pe cât de titanic în geniu, pe atât de gigant în modestie şi dorinţa de a proteja. E o adevărată lecţie de viaţă să-l vezi pe Michael Jackson muncind, în simplitatea lui plină de armonie şi dăruire, acurateţe perfectă în propria artă şi inspiraţia pe care o simţi vîzându-l în acţiune.
Sunt aşa de tristă că oameni ca el se nasc atât de rar....

Secretul echilibrului - o sâmbătă perfectă

Secretul "unei vieţi fericite" este, bineînţeles, principiul alternării şi ciclicitatea. Fenomenul saturaţiei lasă loc alternativelor şi alegerilor contrastante sau completemtare. Astfel, sambătă, a devenit un mix de activităţi. Trezită la 6.00, am bifat câteva din sarcinile afacerii mele, după care a urmat ora de curăţenie: cu o dublă provocare: de spălat geamuri şi de aplicat chitul decorativ pe gresie. Treaba cu gresia a fost new entry atât pentru mine, cât şi pentru soţul meu, de aceea distracţia a fost dublă. Culoarea chitului se asocia fericit cu ciocolata. încât mintea ne ducea la răsfăţuri dulci, mai ales că am reuşit cu brio să umplem lumea de "ciocolata" noastră. Apoi, răcoriţi de un duş, am plecat La Motoare pentru a beneficia de Bibilioteca Vie - un proiect care îşi propune să prezinte 25 de personaje reale din viaţa socială cu care ai ocazia să conversezi şi să spargi prejudecata despre oameni. Astfel, Alex şi eu ne-am apucat de răsfoit...oameni. Evident, sincronicităţile îşi arată faţa şi am întâlnit 3 oameni interesanţi. Un "corporatist şi ONG-ist" care se dovedise a fi o persoană creativă şi generoasă (site-ul lui Tudor este www.tudorcelrau.ro) şi care neapărat va veni la workshopurile de dezvoltare personală pe care le organizăm. Un "artist contemporan" - Claudiu Cobilanschi - care a developat istoria vieţii sale de artist şi proiectele prin care arta contemporană îşi reconturează sensurile - o artă experimentală în conexiune cu cotidianul (mai multe pe blogul persona al lui Claudiu: www.aerobix.blogspot.com). Iar cireaşa de pe frişca de pe tort este Vlad - "funcţionar public", dar nu orice funcţionar, ci unul special, de la ANPCDEFP - altfel spus - finanţări europene - exact ce tatonam pentru proiectul nostru (secret). Deci încântată de descoperirile mele, am încheiat seara cu un film.

Cumnatele - piesă de teatru

Am descoperit recent o fundaţie cu activitate multiplă din opţiunile cărora am ales piesele de teatru create, jucate şi savurate cu energie debordantă. De ziua căsătoriei noastre, Alex şi eu, aproape unicii spectatori, alaturi de încă un cuplu, am urmărit cu sufletul la gură derularea specatocolului aproape spectaculos. Tematica: una bună de tot: FEMEIA ŞI CONDIŢIA EI ÎN SOCIETATE. Dar şi relaţiile dintre femei. Precum şi tipologiile de femei. Femeia gospodină. Femeia mamă. Femeia seducătoare. Femeia prostituată. Travestitul. Femeia prietenă. Femeia de carieră.
Regia a permis multă creativitate. Rolurile au fost interpretate cu pasiune, chiar si pentru doar 4 spectatori. Dar aceasta a permis un contact mai intim cu publicul. Adică, cu noi (la un moment dat una din actriţe se apropiase de Alex atât de mult, încât.... ). Mulţumim întregii trupe pentru angajament şi dedicaţie. Venim şi data viitoare, sper cu mai multă companie. (http://www.sigma-art-romania.ro/spectacol1.php)

Michael Jackson

Mi-a fost trist să aflu de ziua mea că Michael Jackson a murit. Când eu m-am născut în 1982, el lansa albumul "Thriller", album care a avut vânzări record. Într-un fel, misiunea lui a fost încheiată, poate mai puţin cele 40 de concerte care trebuiau susţinute din 13 iulie. Muzica lui va rămâne cu mine. Eternitatea este printre noi.

Evoluţia conştiinţei prin cultură

Pentru mine CULTURA este un spaţiu în care civilizaţia are posibilitatea să se exprime şi să seteze noua sa realitate. Încă din adolescenţă am deschis calea poeziei trecând de la a fi o contemplatoare a poeziei lirice la creatoarea propriilor versuri, care, pe lângă satisfacţia imensă de a mă exprima, au fost recompensate cu selecţii de publicare a lor şi respectiv premii. De asemenea copilăria a fost marcată de zile întregi de savoarea de a picta, de la a imita realitatea observabilă, la a crea propria realitate abstractă, simbolică, metaforică. Nu m-a lăsat neatinsă nici istoria şi am păşit în lumea investigaţiilor documentale şi de natură arhivică. Apoi am avut şansa unei burse în România (eu fiind născută în Republica Moldova) şi opţiunea mea de data aceasta se direcţionase către psihologie – un tărâm investigaţiei sufletului uman pe care îl căutam pe atunci cu pasiune, lupa mea fiind clar direcţionată către relevarea şi revelarea oamenilor. Fără a uita pasiunea către artă, valurile vieţii mi-au reamintit-o la masterul în Programe Audiovizuale la UNATC, continuată acum cu doctoratul în Cinema, pentru mine o şansă de a unifica cinematografia cu psihologia într-o cercetare interdisciplinară.
Aceste date de natură biografică devin cartea de vizită care exprimă opţiunile mele de viaţă, pentru că arta a devenit parte importantă din stilul în care îmi petrec o mare parte din fiecare zi. Cinematograful, expoziţiile de muzeu, vernisajele, workshopurile culturale, târgurile, teatrele, biblioteca (BCU), lansările de carte, Institutul Cultural Român, Ateneul, Opera Română, restaurantele/ceainăriile cu librării şi spaţii de lectură incluse, blogurile şi site-urile cu profil cultural – au devenit forme indispensabile supravieţuirii mele. Nu am cablu TV şi nu sunt pasionată de presă. Nu simt nevoia. În schimb visez să cânt la pian şi să am un atelier de pictură.
Acest stil de viaţă intens culturalizat mă fac să redescoper şi să reevaluez Bucureştiul extrem de ofertant în opţiuni de natură intelectual-culturală. Înainte de a oferi soluţii legate de sistemul actual de „domesticire” a popualţiei şi „îmblânzire” socio-culturală, m-am întrebat ce pot face eu (personal) în acest sens. Soluţia a fost blogul ca formulă de împărtăşire a experienţei după fiecare eveniment frecventat. Am observat că amicii şi prietenii mei care îl urmăresc, au devenit pas cu pas incitaţi de entuzismul cu care scriu despre momentele mele de cultură. De aceea mă gândesc că adevăratul impact care poate suscita la acţiune este să auzi un om pasionat de artă şi cultură. Pentru că de altfel, dacă deschizi orice 7 seri, Time Out sau alte surse de profil, este foarte uşor să localizezi câteva evenimente tentante care pot fi o alternativă excelentă Clubului, barurilor sau teraselor. Oamenii trebuie ajutaţi să testeze şi apoi să decidă dacă expresia culturii le vorbeşte pe limba lor.
(eseu redactat pentru aplicaţia la Şcoala de Vară Romania Secolului XXI, www.scoaladevara.com)

Mircea Florian - un coleg de doctorat ARTIST!

sursa: http://www.cotidianul.ro/mircea_florian_merg_ametit_pe_mai_multe_carari_video-85297.html

Cunoscut în România de către unii mai degrabă ca artist folk, însă de către alţii drept cel care în ’86 scotea sub numele Florian din Transilvania discul “Tainicul vârtej” (o melopoetică rock împănată cu muzici electronice experimentale, progressive, care a marcat pe mulţi intelectuali ai vremii), acesta are, începând din anii ’70, zeci de proiecte avangardiste în care pune la treabă mai toate media. De la benzi de magnetofon până la proiectoare, elemente de robotică sau sintetizatoare şi până la cobză, drâmbă sau elemente kinematografice/dramatice. Îşi compune încă de la început muzica şi versurile la persoana întâi, suprapunând în piesele sale high-tech şi ecouri arhaice, iar mai nou a reluat colaborarea cu Lucian Stan (DJ Vasile) şi cu Tom Brânduş (VJ Tom), rezultatul neavând vreo referinţă în spaţiul sonor autohton.

„Eu sunt, prin definiţie, un călător pe multe drumuri paralele.”

“Mă interesează foarte mult ca poezia, actul scenic, interpretarea, muzica, tot ce înseamnă vizualul şi sonorul într-un spectacol să se nască cumva din acelaşi impuls."

Mai jos este o mostră de eveniment ţinut în Control Club unde a avut şansa să ajung. Muzică electronică, VJ, elemente folk.

Un popas la MNAC

Pentru că sunt adepta artei contemporane, MNAC a devenit un loc confortabil pentru mine. Alături de Michel, fiecare etaj de expoziţii a devenit o formă de a experimenta rolul de ghid cultural.
Expoziţia dedicată vieţii culturale 1900-1940 din România - un tablou al tablourilor bogat, somtuos, modern. Unde e acea Românie?
Fragility of Being - destinat crizei feminităţii - violenţă directă sau voalată - 3 produse video care face demonstraţia identităţii precare.
Am revăzut She Devil - o altă perspectivă a condiţiei de a fi femeie.
Digital Art - cu digital painting (conceptual, cromatic, suport de print pe aluminiu). Excelent!

Lansare de carte "Bucureşti - Platou de filmare"

Aşa cum mai punctam undeva, am aşteptat cu mare drag această lansare, ştiind de acest proiect încă din 2007. Coordonatorul este fostul meu profesor de scenografie Dl Dodu Bălăşoiu, care, cu o echipă motivată, cu un buget de 1 mil euro (grant) şi perseverenţă semnează o lucrare multifuncţională. Dincolo de volumul fotografic (7000 foto) realizat cu mare acurateţe, dar şi cu o expresie fidelă a realităţii bucureştene, proiectul este însoţit de un DVD dublu cu filmări şi fotografii, tehnica face diferenţa şi surpriza vizualizării imaginii incită curiozitatea.

Noaptea Muzeelor

În spiritul dinamicii permanente a vieţii, după nişte întâlniri manageriate genial de legile Universului, am continuat traseul existenţial - Noaptea Muzeelor, eveniment organizat anual în capitală. Dincolo de obsesia mea de a vizita cinci muzee, alături de curiozităţi (o parte demult satisfăcute) (traseul presupunea suportul aglomeraţiei mulţimii, lipsa de aer, dificila posibilitate de savoare artistică) insistenţa mea în faţa prietenilor mei a fost motivată de acel tricou cadou pe care nu am reuşit să-l primesc în nici un an (dar nici de data aceasta).
Ceea ce mi-a placut la nebunie în urma efortului mersului pe jos în sandalele mele criminale a fost expoziţia Familia Regală - O istorie în imagini Regele Ferdinand/Regina Maria - ah ce vestimentaţie...; arhitectura superbă din Muzeul Municipal şi Palatul Cantacuzino - Muzeul Naţional George Enescu (mai jos câteva imagini surprinse), MNAR - alături de galerile picturale, am descoperit 3 tablouri de Rembrandt, arta în stil osmotic - pictură asociată cu lectura unor poezii celebre înregistrate (de exemplu Ovidiu cu Metamorfoze), precum şi proiecţia tip VJ cu muzică de chitară live.
Şi ca să revin la pământescul grotesc, amintindu-mi de imbecilitatea alimentaţiei cu carne, am mâncat o şaorma (pot număra pe degete şaormele mâncate de-a lungul vieţii), dar asta a fost incredibil de proastă, aşa că m-am vindecat definitiv.

Un Duel - piesă de teatru

Dumincă ora 10:00. Teatrul Naţional Bucureşti. Sala Atelier. Punere în scenă - Cehov de Dabija (mi-a placut la acest regizor de teatru energia şi voluptatea cu care se vede că simte verva creaţiei). Spiritul rus apare nu doar reflectat în numele personajelor, vodka, stil de viaţă, ci şi, sau mai ales, în dimensiunile sufletului. Nicăieri nu mai găseşti atâtea preocupări pentru sensul vieţii, dimensiunea religiei, natura sufletului sau onoarea din acţiuni. La capătul celălalt greu mai găseşti în lume depresia dusă la paroxism, uitarea de sine, non-sensul şi sentimentalismul atrofiat. Dar toate spre Mântuire...
A fost spectaculos procesul transformării, al alchimiei, al maturizării fiecărui personaj de-a lungul piesei - armonios, fructificat, demn de iluminare.

Faust - operă

Mulţumită lui Alex, eu şi Caro avem bilete la operă. Eleganţa şi atmosfera selectă a fiecărui element îmi satisface din plin nevoia de sofisticat.
Patru ore de spectacol au fost binevenite pentru a pătrunde în lumea "Faust" (revăzut). Pactul cu Diavolul / o viaţă între cercetare şi plăceri lumeşti, între ascetism şi hedonism, între izolare şi interacţiune. Psihologic am descoperit legea ciclicităţii care postulează că atunci când îţi satisfaci profund o nevoie, de exemplu bătrânul îşi satisfăcuse din plin nevoia de cunoaştere studiind, se naşte o nouă dorinţă, de a face schimbarea radicală, de la ştiinţă la experinţă. Mefistofel face o tranzacţie simplă. În schimbul sufletului (a lucidităţii raţiunii) oferă plinătatea vieţii lumeşti. Transformarea bătrâneţii în tinereţe, gustul pentru dragoste şi satisfacţie sau degustarea vieţii sociale, toate sunt trăite pe scenă cu multă voluptate. Nu prea am înţeles povestea Margaritei, care din toată povestea, deşi pură şi corectă, este dur pedepsită. Goethe...
Ce am înţeles este că în orice variantă, existenţa terestră este sursă de suferinţă, de disonanţe, dezamăgiri şi fiecare drum trece prin pietriş care îţi roade tălpile. Acesta este şi farmecul existenţei noastre. Faust, Mefistofel, Margarita, Siebel - relaţii circulare, paralele, reluate, răsturnate, care exploatează emoţia - bune arhetipuri umane în care oricine îşi poate oglindi situaţiile de viaţă şi înţelege poziţia proprie. Sigur, despre Faust se poate comenta cărţi întregi, scopul meu fiind de a înţelege în ce fel îmi identific eu atitudinea proprie sau poziţia contextuală a cărui analiză o pot face în paralel.

Conferinţă "Ion Cantacuzino - un arisocrat al cinematografiei româneşti"

Dna profesoară Manuela Cernat m-a solicitat să îi fiu mâna dreaptă la această conferinţă pentru sincronizarea discursului cu materialul de proiecţie. Pentru că eu însămi am o mare disponibilitate pentru cercetarea activităţii marelui om de cinema, Ion I Cantacuzino, am acceptat cu plăcere. Iată experienţa:
Sunt în spaţiul din culisele sunetiste ale conferinţei. Observ activităţile personalului de aici. Sunt 3 tineri. Unul care este responsabil de lumini, sta în faţa calculatorului şi se delectează cu jocuri, navighează pe un forum de vânzări de maşini, citeşte presa online despre cutremurul de ieri, constatând din informaţiile prezentate că intensitatea cutremurelor de-a lungul anilor scade. Îmbucurător sau poate nu... spune omul. Celălalt care m-a ajutat cu proiectarea secvenţelor de film, observ cu mirare, cum răsfoieşte programul conferinţei, evident cu ochii goi, neânţăegând nimic şi probabil mai mult interesat de fotografia dnei Cernat pe pagina. 30 min eu şi dna profesoară am căutatt secvenţele esenţiale din "Odessa în flăcări" şi "Războiul Sfânt" - imagini de mare interes, unele secretizate şi cu acces modest la public. După tot demersul, mai ales că dna Cernat era destul de agitată şi nerăbdătoare, nu am găsit secvenţa de cel mai mare impact vizual - GROAPA COMUNĂ CU CADAVRE TIP AUSHWITZ (în România anilor '40)- ... aproape că renunţase să o mai prezinte. M-am oferit ca totuşi, până începe comentariul şi prezentarea proiecţiei să o caut, deşi era ca un ac în carul cu paie, filmul dura 1h 30", iar eu habar nu aveam unde ar putea fi. Am setat pe derulare rapidă şi eram atentă la discursul profesoarei, aproape uitând de derulare, mai ales că eram în faţa a 4 monitoare. Aproape involuntar a privit ecranul, mai mult întâmplător, şi cadrelel mult cîutate erau în faţa mea! Ah, Universul! Deci le-am găsit şi misiunea a fost perfect îndeplinită. Asta nu îmi poate activa decât mulţumire şi încredere că toate lucrurile au soluţii.

Filmul despre artă. Artă despre artă

Este titlul cărţii la a cărei lansare am fost prezentă. O lucrare de doctorat susşinută de la Sorbona în '82. Mai mult decât discursurile dnei Manuela Cernat (profesoara mea de istorie a filmului) şi ale dlui Laurenţiu Damian (cu el fac structuri narative), am vizionat filmele de artă despre artă ale autoarei. Acum urmează să răsfoiesc cu drag cartea...