Ţi-am scris răvaşe pline-ale chemării
Şi-n fraze am zidit cu-atâta zel
Cuvinte bune, dure într-un fel
Dar ezitai pe valurile mării
Şi pe aripi de porumbei scriam
Cu lacrimi roşii şi de aşteptare
Să vii o clipă, ca o arătare
Măcar o oră goală să te am
Pe ape sticle de salvare am trimis
Cu ultime speranţe c-o să vii
Dar n-ai primit răvaşe, nici solii
Şi am rămas să te aştept în vis...
***
Şi-atunci când nu-ţi mai aşteptam sosirea
Când am uitat durerile chemării
Când te ştiam pe valurile mării
Tu ai venit bătrân, fără privire...
Venit-ai suflete, dar cu valiza goală
Şi nu mai ai decât căruntul păr
Decât tristeţi şi tot muşcatul măr
Tu şchiopătai şi ţi-am întins o poală
Te-am mângâiat la fiece apus
Cu lacrimi te-am spălat, lacrimi curate
Şi cu petale albe de roze parfumate
Te-am îmbrăcat şi tu atunci te-ai dus...
Venit-ai, suflete, dar cu valiza spartă
Şi eu ţi-am dat şi hrană, şi-adăpost
Şi din iubirea mea ai prins un rost
Şi-n schimb mi-ai dat valiza ta deşartă...
Ah suflete, răzvratnic şi mişelnic
Cu roase tălpi de veşnic pelegrin
Te bucuri şi înduri atâta chin
Şi ţi-ai pierdut valiza doar vremelnic!
