Pot spune ca sunt la o rascruce profesionala. Ceea ce refuz este o angajare. Nu doresc nici in ruptul capului sa ma angajez. Asa cum nu doresc nici in ruptul capului sa ma marit cu un barbat bogat, desi as avea bagheta magica pentru ambele. Refuz, pentru ca nu ma vand. Refuz, pentru ca doresc sa fiu castigata. Refuz, pentru ca iubesc libertatea.
Si atunci ce fac? M-am trezit ca studiez. Permanent, sistematic, selectiv. "Studiez" pentru mine inseamna sa imi confrunt propria viziune asupra lumii cu viziunile oamenilor care au impactat evolutia artei si a stiintei. Psihologia imi ofera sansa sa invat sa traiesc aici si acum, iar Cinematografia este instrumentul prin care cunosc realitatea in forma ei sublimata. Ambele ma satisfac si este inevitabil sa fac cariera in conexiunea lor imediata. As putea fi orice. Probabil as fi un bun profesor. Un scenarist cu o imaginatie care intrece stratosfera. Sunt un psihoterapeut de rar rafinament. PR este ceva cu care m-am nascut. Iar relatia mea cu banii e devastatoare.... visul meu fiind ca acestia sa nu mai existe. Dovada e ca afacerile sunt pentru mine TABU, altfel spus afacerea mea functioneaza dupa principii inversate si asta pentru ca vreau sa pastrez liberbatea tuturor, fiind constienta de legile ireversibile ale karmei.
Tocmai de aceea voi intarzia in cariera mea, insa evolutia ei se petrece pe un principiu de crestere geometrica, invers proportionala cu prabusirea acestei lumi in neant, care neant...? neantul transformator.
Si in esenta... hermeneutica in expresia ei magica, unificarea contrariilor si anularea acelui constrangator trio - timp/spatiu/gravitatie ar fi tot ceea ce urmaresc sa se reinventeze in mine pe 1000 de nivele ale realitatii cuantice, facandu-i cu ochiul lui Dumnezeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu