"Un barbat i-a oferit fetitei sale in varsta de 12 ani o anumita suma de bani daca accepta sa tunda iarba.
Fetita s-a apucat cu malt sarg de treaba si pana seara intreaga peluza era perfect tunsa, cu exceptia unui petic de iarba ramas intr-un colt.
Cand tatal i-a spas ca nu-i poate da banii, caci nu a respectat intelegerea, fetita i-a raspuns ca prefers sa uite de bani, dar nu este dispusa sa tunda si iarba din acel petic.
Curios sa afle de ce, tatal s-a dus sa verifice portiunea de gazon netunsa. Chiar in mijlocul ierbii se afla o broasca raioasa mare. Fetitei i se facuse mila de ea si a refuzat sa o striveasca cu masina de tuns iarba.
Oriunde exista iubire, exista si dezordine. Ordinea perfecta ar face din aceasta lume un cimitir."
luni, 24 mai 2010
vineri, 21 mai 2010
Clubul Tinerilor Antreprenori
Lansare. Elevator Pitch. Discurs si idei, imperfecte. Carti de vizita. Networking. Dezbateri. Entuziasm!
O prajitura
Cu gandul la mama


Mi-am facut scenarii, trasee ale tehnicilor mele "terapeutice", lucruri pe care sa le impartasesc, dorinte pe care sa le exprim, actiuni pe care sa le realizam - impreuna cu mama. Dar m-am gandit prea mult la mine (ca o fiinta care are grija de nevoile ei) si m-am gandit putin la mama, la realitatea ei, la resursele ei, la dorintele ei si astfel o parte din planurile mele au iesit pe dos. In loc de relaxare si timp de vacanta, mama s-a luptat cu propriile ei frici, si-a masurat de cateva zeci de ori tensiunea, m-a privit nelamurita, neintelegand diferenta dintre noi instalata in ultimii 10 ani. Asa ca am plans amandoua si ne-am eliberat de prejudecati, lasand loc acceptarii... Iar dragostea renaste, ca florile, care ii plac asa de mult mamei!
miercuri, 19 mai 2010
Papaji despre ceea ce este
Am vizionat inregistrarea si a fost ca o baie in ocean, cu delfini, scoici si fara ceas. Sinele si Eul, somnul, mintea, inchisorile subtile, toate vorbite cu umor si profunzime lasa loc intelepciunii, compasiunii si acceptarii ca esenta umana de natura spirituala.
marți, 11 mai 2010
Un Party de neuitat!












Oxana a implinit 25 de ani! Am primit o invitatie deosebita (handmade personalizat) la petrecerea care a avut loc pe 9 mai la Tephra. Desi ploua (cu bunavoie), noi ne-am simtit ca intr-o zi de vara, adica ne era cald si in local si in suflet! Am cantat, am dansat, am ras, am impartasit prietenie si veselie cu toti cei 10 invitati pe care am avut ocazia sa-i cunoastem si care au facut loc in sufletele lor si pentru noi.
Multumesc Oxana si Ivan si deja ne e dor de urmatoarea petrecere!
duminică, 25 aprilie 2010
Pe strada vieții
Iubesc această primăvară, verdele acesta îmi transmite energie și vitalitate. Este suficient să privesc și am acces la o vibrație înală. La geamul meu cresc câțiva pomi și stau la balcon pentru a mă adânci în culoare, în viață, în sens. Le mulțumesc acestor pomi pentru că acoperă blocurile de vizavi și îmi dăruie ceea ce iubesc. Ieri în spatele geamului de la bucătărie doi gospodari tăiau un copac, mă întrebam: ce pot face eu, un simplu cetățean pentru viața acelui copac? Mai bine spus pentru propria porție de oxigen...
Fără să îmi iau rămas bun
Am aflat si a fost uluitor. A murit o persoană care a avut rolul de mentor pentru mine la un moment dat, un om cu un puternic accent de complexitate căruia îi datorey primele sclipiri legate de modul de a percepe realitatea în care trăiesc. A murit si simt supărare, supărare legată de faptul că nu i-am spus Mulțumesc și nu mi-am putut lua rămas bun. A murit de cancer la plămâni, a ales să se retragă fără a anunța, în tăcere.
În aceeași zi, la cursul de formare o altă colegă a trecut din nou prin activarea doliului pentru mama sa care murise de aproape 3 ani. Murise și fiica ei rămăsese cu lucruri nespuse. Durerea ei a rezonat cu mine și mi-au dat lacrimile. Înțeleg în cntact cu aceste experiențe că este extraordinar să exprim lucrurile pe care le simt pentru a nu crea ocazii similare celor de mai sus...
În aceeași zi, la cursul de formare o altă colegă a trecut din nou prin activarea doliului pentru mama sa care murise de aproape 3 ani. Murise și fiica ei rămăsese cu lucruri nespuse. Durerea ei a rezonat cu mine și mi-au dat lacrimile. Înțeleg în cntact cu aceste experiențe că este extraordinar să exprim lucrurile pe care le simt pentru a nu crea ocazii similare celor de mai sus...
luni, 5 aprilie 2010
joi, 1 aprilie 2010
O seara la Sica si Daiana
Abonați-vă la:
Postări (Atom)











