Sunt total inspirata de acest curs. Chiar daca profesorul - regizor - pare picat din anii '70, un petic din arta cinematografica din vremurile tarkovskiene, tocmai acesta este si farmecul. Omul e pasionat de filmul cu un anumit limbaj cinematografic, incadratura poetica, valoarea detaliului, secventa emblematica, cinema ca spectacol. Este un curs picant, savuros si cu dramaturgie indusa ;))).
Iata si o farama dintr-un interviu:
"C.S.: Vă mai încearcă nostalgia filmului de ficţiune?
Laurentiu Damian: Mă încearcă nostalgia filmului în general, indiferent dacă este documentar, eseu, ficţiune. Am însă convingerea că trebuie să ai ceva foarte important de spus. Nu doar să ţi se pară că ai ceva de spus, iar publicul este obligat să şi reacţioneze la propria-ţi spusă. Mă gîndesc la filmul de ficţiune şi am un proiect. Trebuie doar să cer sprijin timpului să mă ajute să mă regăsesc."
Abia aspet urmatorul curs!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu