La recomandarea unei persoane importante din viaţa mea am căutat o scurtă secvenţă înregistrată din "Sinucigaşul" jucată remarcabil de Horaţiu Mălăele. Procesualitatea demersului teatral este o demonstraţie impecabilă că NIMENI NU VREA DE FAPT SĂ MOARĂ. Sinuciderea este un act absurd când viaţa e tot ce poate fi mai preţios. Nu există nici un motiv cu adevărat plauzibil pentru sinucidere. Numai cauzele nobile o pot justifica, numai când preferi să mori pentru a salva pe cineva pe care iubeşti, numai a muri ca să câştigi o viaţă poate fi asociat cu sensul.
Revenind la contextul piesei teatrale, răsturnarea în scenariu are loc când moartea eroului totuşi se întâmplă, de data aceasta provocată de lume. Elementul anulării este o componentă a autoconservării şi a concurenţei de supravieţuire, un dat uman care ţine de latura noastră barbară, deocamdată în afara controlului civilizaţiei noastre în termeni hipermodernişti, în care pacea este strict legată de arme, iar armele în mod penibil asociate cu "securitatea naţională" ca scuză pentru cursa înarmărilor. No comment...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu