Sala profesorilor este una care păstrează în ea aroma minţii în căutare. Departe de corpul mare al bibliotecii, uşile sălii sunt imense, sala înaltă, ca un sanctuar. Jur-împrejur rafturi de lemn pe care sunt aşezate colecţii speciale. Birouri de lemn, scaune de piele verde, englezeşti, câte un laptop pentru fiecare, 3 candelabre cu o suită de lampe, care parcă ar vrea să crească luminozitatea. Uneori se aud paşi, vibrează câte un telefon, su aude tiptil procesorul laptop-urilor. Geamurile tac.
Mă cuprinde o hipnoză mistificată prin care dorinţa de a mă clarifica devine intensă, dorinţă păstrată de pereţii acestei încăperi într-un fel, privilegiate. Pentru că tot sunt aici, am acceptat misiunea dificilă şi dulce de a extinde propria-mi cunoaştere...
7 comentarii:
Buna ziua, as dori sa va intreb daca mai faceti workshopurile acelea de dezvoltare personala?
M-ar interesa si pe mine. Ma intereseaza in mod special cele cu artterapie.
Multumesc.
Daniela
Daniela, te rog foarte frumos sa imi scrii adresa ta de mail ca sa iti pot raspunde privat sau scrie-mi pe mail-ul meu: munteanu.liliana@ymail.com.
Buna,
Citesc acest blog cu interes de ceva timp. Indraznesc sa pun o intrebare: ce anume s-a intamplat de a devenit...apatic? Era un blog care traia frenetic, cel putin
asa-mi facea impresia. Si el si spiritul care-l guverna. Nu-mi permit sa spun ca a devenit plictisitor, pt. ca nu ma obliga nimeni sa-l citesc, dar simt o oarecare parere de rau pentru ca nu inteleg de ce?! Este optiunea ta sau...
L-as vrea iar efervescent si motivant sau daca nu se mai poate, macar spune-mi de ce!
Cu cele mai bune intentii.
DA, are dreptate Criss.. te asteptam "inapoi"..
Mesaj pt Anima...
Daca tot ne-am intalnit pe-aici, iti marturisesc ca citesc cu drag si blogul tau...e super, merita!
Sper sa nu se supere Liliana ca am postat aici un mesaj pt. altcineva...
Din cate o cunosc eu, ea nu se supara pe semenii ei...
Oricum, eu astept in continuare un raspuns care sa-mi aline nedumerirea.
Cu drag.
Aceeasi.
Hei! Salut!
Fetelor, Criss si Anima, multumesc tare tare pentru mesajul vostru!
Daca tot sunt pe drumul explicatiilor, voi expune cateva lucruri:
1. Sunt intr-o pauza de studiu /pregatind raportul pentru doctorat/ si petrec in lectura la biblioteca, iar seara am un program standard, gatesc cu sotul meu, apoi ne delectam cu un film. Asta ar fi scuza ca nu imi mai ramane timp...
2. Cealalta cauza, mai profunda, interna, un pic dureroasa, este ca acest blog a fost vizitat de o mare Profesoara si un Mare Psiholog (vorbesc foarte foarte serios!) in cadrul scolii careia imi fac formarea in consiliere psihologica. Asa se face ca am scris lucruri care erau premature pentru pregatirea mea, dar pe care le gandeam si simteam in adancurile Sinelui, lucru pentru care am fost taxata. Lovitura m-a cam dat cu capul de pereti si ma mai doare inca, ceea ce ma face sa fiu prudenta si sa imi cam reprim entuziasmul legat de ceea ce ma pasioneaza.
3. Insa exista si o veste buna: voi reveni! Mai frumoasa, mai puternica, mai plina, mai extinsa si integrata.
Multumesc!
Lil, multumesc de raspuns.
Mi-ai dovedit inca o data ca esti adevarata in tot ce faci. Ma bucur ca nu m-am inselat, pt. ca asta a fost prima parere despre tine, cand am inceput sa-ti citesc blogul.
Iti voi scrie si pe adresa personala, sa te-ntreb ceva, dar voi citi in continuare si blogul.
Iti inteleg activitatile cu studiul si ti le respect (si eu tot cam asta fac!!!), insa mai posteaza si pe-aici... E un blog care face bine.
Cu drag.
Trimiteți un comentariu