Astăzi am realizat că pentru mine noţiunea de weekend nu există. Pentru mine, curgerea timpului este neîntreruptă de evenimente exterioare mie, ci mai degrabă îşi urmează cursul firesc în funcţie de nevoile mele. În această dimineaţă am avut de rezolvat o sarcină de job, dimineaţa era însorită, oraşul, într-un mod nefiresc, liniştit şi parcă frumos. Eu - cu acţiunea în derulare. Abia acum am conştientizat că e weekend, iar eu continuu să experimentez verva lucrurilor bine făcute, uitând de odihnă, somn, cele 3 mese pe zi, lene şi relaxarea corpului. Am aflat despre mine că îmi aduce o plăcere interesantă să fiu în acţiune, să mă aflu în derularea unor proiecte şi prin asta să cunosc lumea şi ea pe mine. În acelaşi timp, trăiesc un fascinant sentiment al liniştii interioare care îmi şopteşte din când în când, de fapt permanent că lumea este o iluzie, că eu sunt în tot şi totul în mine, că eternitatea există, numai că am uitat, că tot ce are sens ţine de experienţa continuă aici şi acum, că a fi în acţiune cu dragoste dăruind şi primind este adevărata mea (şi a tuturor) natură. Acest tip de împlinire, care este o întâlnire cu Dumnezeu sau îmi place mai mult să spun Realitatea Absolută (Adrian Nuţă, 2003) îmi îmbogăţeşte jocul de-a v-aţi ascunselea într-un fel în care încep să trăiesc adevărata relaxare în care scenariul vieţii mele devine o creaţie personală dată de alegere, responsabilitate şi mai sus decât orice, DRAGOSTE!
În prezentul meu continuu, am gustat astăzi o discuţie caldă cu tata, am inspirat fotografic soarele, m-am înconjurat de 5 cărţi excelente la BCU (sunt exact aici), urmează o şedinţă foto cu un concept original în care sunt un instrument sper adecvat şi voi savura din nou documentarele din Festivalul dedicat drepturilor Omului. Iar când ajung acasă, în scoica mea solară, voi delecta ochii cu un film noir de referinţă (Corbul), probabil voi răsfoi încă un manual, şi dacă mai rămâne timp, voi spăla aragazul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu