Văd viaţa ca o scenă pe care intri de undeva din stânga cortinei şi apoi te retragi prin cealaltă parte. Depinde de tine cât stai, ce rol îţi alegi, câţi actori provoci la dialog şi acţiune, ce descoperi, cât de multe reuşeşti să cunoşti şi cine este publicul tău. Ce este dincolo de cortină, se poate afla, dar eşti pregătit pentru un efort susţinut? Eu da.
Pentru a te exprima, foloseşti măşti, ţi le contruieşti singur şi ele te reprezintă. Poţi alege să joci în drame, tragedii, comedii, muzical sau mut. Poţi fi orice, dar ai grijă că tot jocul ăsta are nişte reguli, chiar dacă nu le cunoşti, ele funcţionează şi au directă legătură cu tine. Eu îţi sugerez să citeşti codul jocului.
Pe scena mea este multă acţiune, vervă, umor, personaje controversate al cărui joc ori mă fascinează, ori mă deblochează, ori mă provoacă. Decorurile sunt ample şi minimaliste. Costumele mele combină contrarii. Dorinţele de unificare, de experiment, de uimire îmi îmbogăţesc felul în care explorez scena. Dar şi flash-urile dincolo de cortină. Din păcate unele personaje nu îşi iau rolul în serios, uită textele, nu au contact cu suflorul, nu ştiu să joace cu măiestrie, dar şi ele fac parte din joc. Iar eu dacă plâng, plâng din tot pieptul, dacă râd, mă aude toată scena şi dacă meditez, se face linişte. Cert este că iubesc scena şi miracolul ei.
Poţi alege sa fii piesă în jocul de şah, personaj de basm sau plictiseala din realismul acesta cotidian gri şi pe alocuri revelatoriu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu