Nu ştiu dacă şi alţii simt la fel (şi cu siguranţă da), dar eu mă gândesc, aflându-mă într-un spaţiu al cercetării şi în confruntare cu imensul ocean al cunoaşterii, fapt care mă determină să găsesc soluţii la diverse situaţii prin încercare şi eroare. Mă gândesc deseori că dacă în şcoală aş fi fost învăţată despre navigarea eficientă pe internet, despre cum să mă ghidez în infinitul bibliografiilor, despre conexiunile şi interconexiunile ştiinţei şi artei, despre cum să vizionez un film, despre cum să trec de la abstractul informaţiilor la funcţia lor pragmatică şi invers etc etc. Toate acestea le-am descoperit pe cont propriu şi îmi surâde foarte mult ideea de a le insera, ca metodologie practică, în viitorul meu statut de psihoterapeut. Sper măcar alţii să beneficieze de lucruri care le-ar scurta drumul către succes.
Un comentariu:
eroarea face parte din recuzita incercarilor, iar cand spatiul se dovedeste ispita, atunci sa nu contenim ca sa ne regasim in propriul algoritm al recompunerii...Te sustin pentru cat de frageda este perceptia ta atunci cand faci sinteza complexitatii... Si ai dreptate !
Valkiria
Trimiteți un comentariu