Nu a fost nimic, niciodata ruginit, ci doar depozitat cu atenţie pe unul din rafturile creierului. Unul din noi a deschis sertarul si tăcerea a prins voce. Ce urmează sa faci? Deja ai scos sculele din sertar şi ai început să meştereşti. Cuvinte puse într-o ordine fireasca şi onestă, iar mai mult decât atât, încărcate cu bătăile inimii tale. Meştereşti şi darurile tale bucură destinatarii. Apoi o să vrei să pleci, in ploaie, la umbră sau la somn. Nu ştiu dacă te vei mai întoarce. Dar destinatarii darurilor tale vor păstra aroma cuvintelor şi vor umple sertarele cu tăcerea cuvintelor tale, atunci cânt tu dormi...
2 comentarii:
Nimic nu este intamplator. Absolut fiecare element din acest univers are o cauza si un efect.Noi alegem ce inchidem in sertare si ce utilizam pentru dezvoltare si perfectionare. Fiecare are motivele lui pentru care face aceste alegeri. Uneori ingroapa o serie de intamplari in acelasi timp cu unealta folosita cel mai des.
Aceste unelte sau calitati pot fi dezgropate in momentul cand apare cineva si simti ca esti atras izbitor sau simti o dorinta de fi iarasi asa cum erai initial, de a scoate la iveala acea parte din tine spre a oferi ce e mai bun din tine acelei persoane care isi doreste asta si simti ca se creeaza o conexiune.
Treptat descoperi ca acea calitate poate avea multe intrebuintari in multe sensuri si poti alege in a ignora persoana care te-a ajutat sau sa dedici in totalitate ei rezultatul final.
In momentul de fata probabil daca nu as putea sa dedic in totalitate ceea ce pot face cu aceasta calitate a mea, probabil ca pe loc ar fi ingropata ca si cum nu a existat.
Crează o realitate fericită, Alex!
Trimiteți un comentariu