Moment sensibil (Soundtrack din Modigliani)

Ascultă.... (Terapie muzicală)

BodyMindSpirit - un târg ... sărăcit

Inspirată şi încânată de tema Târgului, am fost duminică la Sala Palatului, cu aşteptarea să descoper workshopurile arhetipale ale sufletului ca să descoper de fapt standuri vesele cu pietre "spiritualizate", săpunuri parfumate, cosmetice, parfumuri - si asta este excelent, dar BodyMindSpirit - unde e unitatea? Parcă avem doar corp...
Dezamăgită, mă aşteptam la mai mult.

Ora pământului - 28.03.09, ora 20.30

Stinge lumina o oră, opreşte tot. O oră în care te confrunţi cu tăcerea tehnologiei şi auzi ţipătul inimii. Ascultă...

Faust / regizat de Purcărete, un documentar de Laurenţiu Damian (profesorul meu la Structuri Narative)

Un spectacol nu poate fi comentat, trebuie văzut, aş merge la Sibiu să-l văd... Filmul l-am văzut la Ministerul Culturii, vizionarea mi-a creat o stare stranie de şoareci pe mine, brrrrrr.... Aşa DA spectacol...

Scurtă meditaţie

Nu ştiu dacă şi alţii simt la fel (şi cu siguranţă da), dar eu mă gândesc, aflându-mă într-un spaţiu al cercetării şi în confruntare cu imensul ocean al cunoaşterii, fapt care mă determină să găsesc soluţii la diverse situaţii prin încercare şi eroare. Mă gândesc deseori că dacă în şcoală aş fi fost învăţată despre navigarea eficientă pe internet, despre cum să mă ghidez în infinitul bibliografiilor, despre conexiunile şi interconexiunile ştiinţei şi artei, despre cum să vizionez un film, despre cum să trec de la abstractul informaţiilor la funcţia lor pragmatică şi invers etc etc. Toate acestea le-am descoperit pe cont propriu şi îmi surâde foarte mult ideea de a le insera, ca metodologie practică, în viitorul meu statut de psihoterapeut. Sper măcar alţii să beneficieze de lucruri care le-ar scurta drumul către succes.

Buckminster Fuller - creatorul formelor arhitecturale sferice

Citesc o carte de care nu mă mai satur "Expanded Cinema"(1970) de Gene Youngblood. Prefaţa aceste cărţi (care se întinde pe 50 pag) este scrisă de B. Fuller. Cele 50 pagini deschid uşile imense ale unui nou mod de a percepe lumea, integrând noile descoperiri ştiinţifice într-o abordare a unei conştiiţe extinse. Un exemplu de citat: "...Gene Youngblood's book is the most brilliant conceptioning of the objectively positive use of the Scenario-Universe principle, which must be employed by humanity to synchronize its senses and its knowledge in time to ensure the continuance of that little, three- and-one-half-billion-member team of humanity now installed by evolution aboard our little Space Vehicle Earth.
It represents the most important metaphysical scenario for coping with all of the ills of educational systems based only on yesterday's Newtonian-type thinking. Youngblood's Expanded Cinema is the beginning of the new era educational system itself. Tomorrow's youth will employ the video cassette resources to bring in the scenario documents of all of humanity's most capable thinkers and conceivers. Only through the scenario can man possibly "house-clean" swiftly enough the conceptual resources of his spontaneous formulations.
Tomorrow's Expanded Cinema University, as the word uni-verse — towards one — implies, will weld metaphysically together the world community of man by the flux of understanding and the spontaneously truthful integrity of the child."

Expanded Cinema - avant-garda unificării

Precedată încă de Einstein, viziunea unificată asupra lumii îşi găseşte expresiile în artă. Noile forme de spectacol, din ce în ce mai complete, cu stimularea multiplă a simţurilor, capătă succes constant la public. Câteva imagini pot fi revelatorii.

Peter Weibel şi vizionarismul

Am fost marcată să aflu că: "At the same time, science has taught that there is no purely physical reason for the disparity between apprehending and comprehending. We know, for example, that 38% of fibers entering or leaving the central nervous system are in the optic nerve. It is estimated that as much as seventy-five percent of information entering the brain is from the eyes. Current research indicates approximately one hundred million sensors in the retina and only five million channels to the brain from the retina. There is a great deal of evidence to suggest that information processing is done in the eye before data are passed to the brain." Vizionarismul şi felul în care percepem realitatea printr-un ecran global sau hiperecran ne setează şi ne spală creierele aşa cum devine convenabil unora.
Peter Weibel oferă o perspectivă nouă asupra privirii, în termeni hegelieni. Imaginile lui sunt relevante în procesul conştientizării produsul cui suntem...
În termeni de Lightsymfony, expended cinema, ars electronica - se dezvoltă bucuria şi inteligenţa percepţiei. Fascinant!

Valie Export - o femeie care respiră libertatea

Pentru că sunt din ce în ce mai atrasă de New Media, de futurism, de evoluţie, de reinventare, Valie Export m-a impresionat prin non-conformism. Din zona touch cinema, expended cinema, instalaţii video, body performance, sculptură, fotografie, artă contemporană, lucrărle sale eliberează mintea de prejudecăţi...

Becul haios

Pentru un râs sănătos şi o porţie de bună voie, Kobilianski (regizor basarabean) are reţetă. ;)))))))))))))))))))))))))))))))))))

Hiperrealitatea în sculptură

Pentru că unul din sensurile faine ale vieţii mele este a fi într-un proces continuu de descoperire a lumii, m-a fascinat astăzi să redescoper arta lui Ron Mueck - un sculptor care şi el descoperă lumea prin propriile sale creaţii. Bune de văzut!
Şi ca să fac raportarea şi corespondentul în Cinema, noile curente pledează pentru camere Full HD, ecrane imersive de tip IMEX, imagine 3G. Într-un fel sau altul ne apropiem din ce în ce mai mult de o lume virtuală recreată după chipul şi asemănarea noastră. Pare a fi periculos... sau poate nu.

O duminică solară

Astăzi am realizat că pentru mine noţiunea de weekend nu există. Pentru mine, curgerea timpului este neîntreruptă de evenimente exterioare mie, ci mai degrabă îşi urmează cursul firesc în funcţie de nevoile mele. În această dimineaţă am avut de rezolvat o sarcină de job, dimineaţa era însorită, oraşul, într-un mod nefiresc, liniştit şi parcă frumos. Eu - cu acţiunea în derulare. Abia acum am conştientizat că e weekend, iar eu continuu să experimentez verva lucrurilor bine făcute, uitând de odihnă, somn, cele 3 mese pe zi, lene şi relaxarea corpului. Am aflat despre mine că îmi aduce o plăcere interesantă să fiu în acţiune, să mă aflu în derularea unor proiecte şi prin asta să cunosc lumea şi ea pe mine. În acelaşi timp, trăiesc un fascinant sentiment al liniştii interioare care îmi şopteşte din când în când, de fapt permanent că lumea este o iluzie, că eu sunt în tot şi totul în mine, că eternitatea există, numai că am uitat, că tot ce are sens ţine de experienţa continuă aici şi acum, că a fi în acţiune cu dragoste dăruind şi primind este adevărata mea (şi a tuturor) natură. Acest tip de împlinire, care este o întâlnire cu Dumnezeu sau îmi place mai mult să spun Realitatea Absolută (Adrian Nuţă, 2003) îmi îmbogăţeşte jocul de-a v-aţi ascunselea într-un fel în care încep să trăiesc adevărata relaxare în care scenariul vieţii mele devine o creaţie personală dată de alegere, responsabilitate şi mai sus decât orice, DRAGOSTE!
În prezentul meu continuu, am gustat astăzi o discuţie caldă cu tata, am inspirat fotografic soarele, m-am înconjurat de 5 cărţi excelente la BCU (sunt exact aici), urmează o şedinţă foto cu un concept original în care sunt un instrument sper adecvat şi voi savura din nou documentarele din Festivalul dedicat drepturilor Omului. Iar când ajung acasă, în scoica mea solară, voi delecta ochii cu un film noir de referinţă (Corbul), probabil voi răsfoi încă un manual, şi dacă mai rămâne timp, voi spăla aragazul...

Un documentar care rescrie istoria

Biblioteca Centrală a Universităţii

Am găsit, de fapt redescoperit, încă un spaţiu unde mă simt ca un peşte în oceanul său larg şi încăpător. Da... biblioteca.
BCU - cea mai modernă biblioteca din Ro.
De fiecare dată când intru, rafturile păstrează aerul unei lumi care urmează a fi descoperită, secrete redactate cu grijă printre rânduri, relevându-se celor care au ochi să vadă şi urechi ca să audă.
Astăzi am lucrat asupra unei bibliografii complete legate de psihologie si cinema. Am selectat cele mai noi publicaţii din domeniu, liste cu geniile care au amprentat evoluţia celor 2 arte care au acelaşi an de naştere: 1895.
Când am mers la bufet, l-am zărit cu aceeaşi salată orientală ca şi mine pe Tudor Chirilă vorbind cu importanţă la un mobil.
Apoi am răsfoit cu interes sporit "Vina de a fi femeie" de S. Freud, "Fellini", Arnheim cu superba sa carte despre Arta şi percepţia vizuală, încă un psiholog care a adus contribuţii importante în teoria filmului intregând Gestaltismul în studiul percepţiei imaginii estetice. Aş mai fi rămas, mai ales că am descoperit că am acces si la sala de mediatecă cu o colecţie generoasă de filme. Dacă aş putea închiria măcar scările bibliotecii, aş rămâne săptămâni întregi să mă uimesc de simetria enigmatică a piramidelor informaţionale.
Cred că sună deplasat, într-o lume capitalistă în care masele aleargă preocupate toată ziua pentru a aduna provizii pentru iarnă, eu, greierele cântăreţ, mă arunc într-o lume a cuvintelor pe care mă chinui să le armonizez într-o carte cu care vreau să revoluţionez gândirea umană... începând evident cu a mea.

La Chocolat

După încă un film de artă sofisticat şi greu, cina din oraş am ales-o s-o am în La Chocolat. Pe lângă prăjiturile care te tentează cu bagheta lor magică pentru un desert de zână, meniul propune şi o serie de reţete la fel de interesante ca şi meniul de desert. În această seară am ales o porţie de cartofi la cuptor, platou cu tarte cu somon afumat şi legume sote, vreau să spun, că deşi comanda părea a fi una extrem de banală, am rămas mută în faţa unei prezentări a colecţiei culinare demnă de masa mea de zînă. Bravo, La Chocolat!

Astăzi e ziua TATĂLUI meu

Pentru o aniversare de 50 de ani, tatăl meu merită o dedicaţie specială!
Dragul meu tătic, în fiecare zi spaţiul ne separă cu 1000 km, dar, pentru că legile spirituale au alte dimensiuni, prezenţa ta se întâmplă ori de câte ori am nevoie de sprijinul tău. Mulţumesc că eşti tatăl meu, mulţumesc că mi-ai dat voie să moştenesc de la tine energia, vitalitatea, pasiunea pentru viaţă, atracţia irezistibilă în faţa frumosului, gustul pentru muzică şi dans, iubirea pentru oameni, zâmbetul, ridurile, bunătatea privirii, temperamentul exploziv, dar şi urechea pentru meditaţiile interioare. Te iubesc, tăticule!

Venit-ai, suflete, dar cu valiza goală!

Ţi-am scris răvaşe pline-ale chemării
Şi-n fraze am zidit cu-atâta zel
Cuvinte bune, dure într-un fel
Dar ezitai pe valurile mării

Şi pe aripi de porumbei scriam
Cu lacrimi roşii şi de aşteptare
Să vii o clipă, ca o arătare
Măcar o oră goală să te am

Pe ape sticle de salvare am trimis
Cu ultime speranţe c-o să vii
Dar n-ai primit răvaşe, nici solii
Şi am rămas să te aştept în vis...

***
Şi-atunci când nu-ţi mai aşteptam sosirea
Când am uitat durerile chemării
Când te ştiam pe valurile mării
Tu ai venit bătrân, fără privire...

Venit-ai suflete, dar cu valiza goală
Şi nu mai ai decât căruntul păr
Decât tristeţi şi tot muşcatul măr
Tu şchiopătai şi ţi-am întins o poală

Te-am mângâiat la fiece apus
Cu lacrimi te-am spălat, lacrimi curate
Şi cu petale albe de roze parfumate
Te-am îmbrăcat şi tu atunci te-ai dus...

Venit-ai, suflete, dar cu valiza spartă
Şi eu ţi-am dat şi hrană, şi-adăpost
Şi din iubirea mea ai prins un rost
Şi-n schimb mi-ai dat valiza ta deşartă...

Ah suflete, răzvratnic şi mişelnic
Cu roase tălpi de veşnic pelegrin
Te bucuri şi înduri atâta chin
Şi ţi-ai pierdut valiza doar vremelnic!

O descoperire de diamant

Întâmplător sau nu, pentru că fac o călătorie în lumea cunoaşterii, am descoperit o sursă importantă de bijuterii ştiinţifice şi de natură mai eterice actualizate. Hrana de pe acest blog e vitală şi mi-a dat seama că cei care se aseamănă, se adună, deci sunt pe o cale corectă pentru că în ultimul an am jonglat cu tot ce am găsit pe acest blog care centralizează într-un fel perfect şi complet tot ceea ce vroiam să fac eu pe blogul meu şi alinierea unor informaţii în total acord cu şcoala de psihoterapie pe care o urmez (legat de conceptul aici şi acum), precum şi alegerea excelentă în faţa şcolii doctorale care îmi fascinează clipele! Asta e o adevărată surpriză şi un cadou superb pe ziua de astăzi.
Intră şi vezi dacă eşti pregătit/ă să afli pe ce lume îţi dărui zilele.

http://fymaaa.blogspot.com

2012

Se vorbeşte ultimul timp ceva mai pregnant despre un 2012 apocaliptic şi pe acest subiect s-au adunat o serie de argumente unele mai şocante decât celelalte. Consider că nici una dintre extreme nu este potrivită: ignoranţa sau credulitatea naiva a acestor abordări. Iar atitudinea de cercetare şi căutare va ajuta pe fiecare să îşi răspundă propriilor întrebări.

Enigma 2012 de David Wilcock



Revenirea la punctul 0



Esoteric agenda

Vivaldi - Seasons - cea mai ascultată melodie clasică

Unde este frumuseţea jocului de-a viaţa?

Văd viaţa ca o scenă pe care intri de undeva din stânga cortinei şi apoi te retragi prin cealaltă parte. Depinde de tine cât stai, ce rol îţi alegi, câţi actori provoci la dialog şi acţiune, ce descoperi, cât de multe reuşeşti să cunoşti şi cine este publicul tău. Ce este dincolo de cortină, se poate afla, dar eşti pregătit pentru un efort susţinut? Eu da.
Pentru a te exprima, foloseşti măşti, ţi le contruieşti singur şi ele te reprezintă. Poţi alege să joci în drame, tragedii, comedii, muzical sau mut. Poţi fi orice, dar ai grijă că tot jocul ăsta are nişte reguli, chiar dacă nu le cunoşti, ele funcţionează şi au directă legătură cu tine. Eu îţi sugerez să citeşti codul jocului.
Pe scena mea este multă acţiune, vervă, umor, personaje controversate al cărui joc ori mă fascinează, ori mă deblochează, ori mă provoacă. Decorurile sunt ample şi minimaliste. Costumele mele combină contrarii. Dorinţele de unificare, de experiment, de uimire îmi îmbogăţesc felul în care explorez scena. Dar şi flash-urile dincolo de cortină. Din păcate unele personaje nu îşi iau rolul în serios, uită textele, nu au contact cu suflorul, nu ştiu să joace cu măiestrie, dar şi ele fac parte din joc. Iar eu dacă plâng, plâng din tot pieptul, dacă râd, mă aude toată scena şi dacă meditez, se face linişte. Cert este că iubesc scena şi miracolul ei.
Poţi alege sa fii piesă în jocul de şah, personaj de basm sau plictiseala din realismul acesta cotidian gri şi pe alocuri revelatoriu.

Portret de familie - un scurtmetraj amuzant

He he he. No comment... Vieţi paralele, conflict transgeneraţional, umor şi ilaritate. O expresie a vieţii moderne... 7 minute de pauză.

Reinventarea continuă şi astăzi

Pentru că nimic nu este întâmplător, uneori, fiind aşa de adormită, Universul trebuie să mă scuture ca să îmi amintesc că am o cale şi câteva obiective destul de importante de bifat. Aşa s-a întâmplat şi de data aceasta. Aşa am fost de zgudiută, că m-am trezit din somnul raţiunii! Noroc cu şocurile, altfel...
Mi-e clar că, trezindu-mă, am un program încărcat, unele de recuperat şi mai ales de restructurat stilul meu de viaţă - mai mult somn relaxant, mai multe răsfăţuri, mai multe recompense pentru hărnicia de care dau dovadă. Mă opresc ca să mă amuz un pic de mine, se vede că mă iau prea tare în serios. He he...
Este atât de balsamic să simţi împlinirea legată de înţelegerea că orice ţi se întâmplă este cu sens, că legile Universului funcţionează invariabil şi că umorul este de fiecare dată salvator în sensul în care realitatea poate avea mai multe faţete şi posibilităţi de interpretare.

Universul Elegant

Am descoperit un documentar surprinzător despre Teoria Stringurilor, teoria TOTULUI, o reluare şi completare a descoperirilor lui Einstein.
Ducumentarul se poate viziona cu subtitrare în română pe:
http://video.google.com/videoplay?docid=-8325267487334286578&hl=en

Restaurant Templul Soarelui - o clipă în stil chinezesc

A mînca este o plăcere în sine. O artă. Un răsfăţ dacă ştii unde, când, cu cine. Templul Soarelui (http://www.templulsoarelui.ro) este o descoperire recentă în colecţia mea de locuri pe care le frecventez şi după ce am fost prima oară. Ce frapează? Autenticitatea elementului chinezesc: muzică, decor, tradiţie. Un meniu mai mult decât generos - 500 feluri de mâncare. Bucătari importaţi de la mama lor. Secretul beţişoarelor. Program prelungit - până la 02:00. Un loc la masă potrivit pentru gurmanzi, flămânzi, carnivori, vegetarieni, plictisiţi, adormiţi sau poate chiar romantici.
Cu adevărat un Templu dedicat fertilităţii unui soare culinar pregătit să găzduiască iubitorii de mâncare rafinată în simplitatea ei naturală.

Party şi GreenHours

O aniversare sărbătorită cu originalitate, o cireaşă de pe frişca de pe tort în această noapte, un timp uitat şi reinventat. Ingrediente indispensabile: vedeta serii - Mercedes - admirabilă, fresh şi soră cu Atena; locaţie GreenHours (Calea Victoriei 120), concert cu Pat Kelly (chitara, folk irlandez), tort, fum de ţigară, conversaţie discretă, lume delicioasă şi enjoy your time. Mulţumesc Mercedes pentru un moment magic!
http://www.green-hours.ro/

Sinucigaşul

La recomandarea unei persoane importante din viaţa mea am căutat o scurtă secvenţă înregistrată din "Sinucigaşul" jucată remarcabil de Horaţiu Mălăele. Procesualitatea demersului teatral este o demonstraţie impecabilă că NIMENI NU VREA DE FAPT SĂ MOARĂ. Sinuciderea este un act absurd când viaţa e tot ce poate fi mai preţios. Nu există nici un motiv cu adevărat plauzibil pentru sinucidere. Numai cauzele nobile o pot justifica, numai când preferi să mori pentru a salva pe cineva pe care iubeşti, numai a muri ca să câştigi o viaţă poate fi asociat cu sensul.
Revenind la contextul piesei teatrale, răsturnarea în scenariu are loc când moartea eroului totuşi se întâmplă, de data aceasta provocată de lume. Elementul anulării este o componentă a autoconservării şi a concurenţei de supravieţuire, un dat uman care ţine de latura noastră barbară, deocamdată în afara controlului civilizaţiei noastre în termeni hipermodernişti, în care pacea este strict legată de arme, iar armele în mod penibil asociate cu "securitatea naţională" ca scuză pentru cursa înarmărilor. No comment...

Final de sesiune doctorală

Şcoala Doctorală la UNATC (Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică) are un profil bine legat de seriozitate, rigori ştiinţifice şi profunzimea abordării. Sesiunea ne-a învăluit precum laurii pe gladiatori. Am luat şuturi, am fost plimbaţi prin teritoriul interminabil al cadrelor cinematografice, am învăţat unii de la alţii. Zile ale cunoaşterii care nu pot fi înlocuite cu nimic. Onoarea de a beneficia de prezenţa unor profesori încă din generaţii preţioase. Solidaritate şi bucuria colegialităţii. Pentru cine iubeşte arta şi ştiinţa, doctoratul este o şansă extraordinară de a le gusta din plin.

Revoluţie genetică

Am primit recent o informaţie preţioasă de la o bună prietenă. Este vorba de rezultatele unei cercetări în Rusia, Grazyna Fosar si Franz Bludorf arata ca ADN-ul poate fi influentat si re-programat prin cuvinte si anumite frecvente.

Reproduc mai jos detalii despre cercetarea revoluţionară:

Invatatorii spirituali si esoterici cunosteau de mii de ani faptul ca acest corp uman este programabil prin limbaj, cuvinte si prin gand. Acum s-a demonstrat si explicat stiintific acest lucru. Desigur, frecventa folosita trebuie sa fie cea corespunzatoare. Si de aceea nu oricine are succes totdeauna sau nu obtine rezultate de aceeasi anvergura. Omul trebuie sa "lucreze" asupra proceselor interioare si sa obtina o anumita maturitate spirituala pentru a putea stabili o comunicare directa si constienta cu ADN-ul. Cercetatorii rusi lucreaza la un dispozitiv care va asigura succesul cu conditia folosirii frecventei corecte.

Fiecare dintre noi putem sa realizam acestea, iar stiinta confirma! Cercetatorii rusi au descoperit ca ADN-ul uman creeaza tipare morfologice in vid, si produce asa-numitele "gauri de vierme" magnetice. Acestea sunt echivalentele microscopice ale celebrelor "poduri" Einstein-Rosen care se gasesc in apropierea gaurilor negre cosmice si care fac legatura intre doua puncte foarte indepartate, un fel de scurtatura.
Este vorba de tunele avand capetele in diverse zone din cosmos prin care informatia poate fi transmisa in afara legilor spatiului si timpului. ADN-ul atrage astfel de informatii din macrocosmos si le transmite constiintei noastre. Este ca un rezonator multiplu, ca un aparat de radio capabil sa receptioneze mai multe posturi diferite, in functie de frecventa pe care acestea emit.

Acest proces de hipercomunicare este extrem de eficient intr-o stare de relaxare profunda. Stresul, grijile sau un mental hiperactiv obstructioneaza acest proces si informatiile primite sunt distorsionate si inutile. Natura foloseste acest fel de hipercomunicatie de milioane de ani. Omul modern cunoaste doar o mica parte sub numele de intuitie.

Ca si in internet, ADN-ul nostru poate sa transmita propriile informatii in aceasta vasta retea care este VIATA, poate sa primeasca informatii din aceasta retea si poate chiar sa stabileasca contacte directe cu alti participanti din retea - conştiinţa de grup.

Hipercomunicarea in acest moment inseamna ceva cu totul diferit: cercetatorii spun ca daca oamenii (care dispun de o constiinta individuala) isi vor regasi accesul la constiinta de grup, vor avea atunci puteri de creatie supraumane cu care vor putea sa modeleze intreaga viata de pe planeta. Cert este ca umanitatea se indreapta evident spre o astfel de constiinta de grup superioara. Se estimeaza ca 50 % din copiii care se nasc acum vor avea mari probleme la scoala. Ei sunt cunoscuti sub numele de "copii indigo" datorita aurei lor de aceasta culoare care indica o inalta constiinta si o puritate exemplara.

Cercetatorii constiintei de grup au formulat teoria "Civilizatiei de tip I". O umanitate care a trecut la stadiul constiintei de grup superioare nu ar avea nici probleme de mediu, si nici lipsa de energie. Pentru ca ar avea un control natural si firesc asupra tuturor energiilor si proceselor de pe intreaga planeta. Aceasta include si un control asupra eventualelor catastrofe! Iar o Civilizatie de tipul II ar putea avea control asupra energiilor din intreaga lor galaxie.

Ce faci cu aceasta informaţie - fiecare are dreptul sa decidă. Atitudinea mea se aseamănă cu o replică genială a lui Moreno cand vorbea de Eu "Cine este acest Eu? Este doar un nimic insignifiant, un fir de praf rătăcit în necuprinsul infinit şi etern, care este tottal lipsit de sens? Sau este tot ceea ce este şi ceea ce poate fi, cosmosul însuşi? Moreno a ales a doua variantă: de ce să alegi nimicul când poţi fi totu?". Nu riscăm decât să câştigăm.

Venchi - ciocolată cu rafinament

Studiam de zor la Institutul de Istorie a Artelor şi ieşisem spre un copiator pentru câteva pagini valoroase dintr-o carte dragă mie. În fuga mea din acea zi ploioasă, pe Calea Victoriei zărisem o chocolaterie, cu uşi galante transparente şi cu o priveliste neuitată de rafturi pline de ciocolată. Sigur că nu mi-am refuzat să intru, în primul rând de curiozitate. Am intrat. Un bărbat, care s-a dovedit a fi Administratorul respectivei afaceri, m-a întâmpinat cu o căldură de nedescris, prezentându-mi fiecare membru din personalul care îşi făcea treaba cu competenţă de invidiat. Mi s-a oferit mostre de jelato, cubuleţe minuscule de ciocolată pură şi nu am putut ieşi de acolo fără să fi făcut achiziţie de 50 ron. Am promis că voi reveni cu drag şi voi face recomandările de rigoare. M-a impresionat felul în care se pot reinventa serviciile în România şi calitatea profesională a ofertei. Multumesc Venchi pentru un moment dulce şi o descoperire a răsfăţului.
Venchi Caramel Lounge - Calea Victoriei 214, Bucuresti
Tel: 0723 413 612
E-mail: capisci@venchi.ro