Conferinţă "Ion Cantacuzino - un arisocrat al cinematografiei româneşti"

Dna profesoară Manuela Cernat m-a solicitat să îi fiu mâna dreaptă la această conferinţă pentru sincronizarea discursului cu materialul de proiecţie. Pentru că eu însămi am o mare disponibilitate pentru cercetarea activităţii marelui om de cinema, Ion I Cantacuzino, am acceptat cu plăcere. Iată experienţa:
Sunt în spaţiul din culisele sunetiste ale conferinţei. Observ activităţile personalului de aici. Sunt 3 tineri. Unul care este responsabil de lumini, sta în faţa calculatorului şi se delectează cu jocuri, navighează pe un forum de vânzări de maşini, citeşte presa online despre cutremurul de ieri, constatând din informaţiile prezentate că intensitatea cutremurelor de-a lungul anilor scade. Îmbucurător sau poate nu... spune omul. Celălalt care m-a ajutat cu proiectarea secvenţelor de film, observ cu mirare, cum răsfoieşte programul conferinţei, evident cu ochii goi, neânţăegând nimic şi probabil mai mult interesat de fotografia dnei Cernat pe pagina. 30 min eu şi dna profesoară am căutatt secvenţele esenţiale din "Odessa în flăcări" şi "Războiul Sfânt" - imagini de mare interes, unele secretizate şi cu acces modest la public. După tot demersul, mai ales că dna Cernat era destul de agitată şi nerăbdătoare, nu am găsit secvenţa de cel mai mare impact vizual - GROAPA COMUNĂ CU CADAVRE TIP AUSHWITZ (în România anilor '40)- ... aproape că renunţase să o mai prezinte. M-am oferit ca totuşi, până începe comentariul şi prezentarea proiecţiei să o caut, deşi era ca un ac în carul cu paie, filmul dura 1h 30", iar eu habar nu aveam unde ar putea fi. Am setat pe derulare rapidă şi eram atentă la discursul profesoarei, aproape uitând de derulare, mai ales că eram în faţa a 4 monitoare. Aproape involuntar a privit ecranul, mai mult întâmplător, şi cadrelel mult cîutate erau în faţa mea! Ah, Universul! Deci le-am găsit şi misiunea a fost perfect îndeplinită. Asta nu îmi poate activa decât mulţumire şi încredere că toate lucrurile au soluţii.