În contextul în care pregătesc un material în formatul new media (aplicând split-screen-ul, animaţia, ecranul în ecran etc) folosind ca material de lucru filmele lui A. Tarkovski din care voi extrage tema apei şi o voi resemnifica prin suprapuneri noi, evident că simt nevoia imensă de a mă conecta, atât cât pot face aici şi acum, cu felul special de a face artă al regizorului rus. După lectura însufleţită a lucrării de doctorat publicată a Elenei Dulgheru "Tarkovski - Filmul ca rugăciune", am trecut la vizionarea tuturor înregistrărilor documentare cu şi despre Andrei Tarkovski. Poate că nu e cazul să fac un comentariu desfăşurat, tind mai degrabă să împărtăşesc starea unică pe care o experimentez în conexiune mai mult sau mai puţin directă cu acest OM de dimensiuni iluminate care soarbe şi varsă în fiecare cadru un rusesc universalizat în care suferinţa umană, evident una biografică, capătă proporţii care pătrund acolo unde uşile sunt măcar întredeschise. (un documentar important se poate găsi pe www.libertiv.ro)
Un comentariu:
Solaris.
Trimiteți un comentariu