...în fotoliu.
Acum câteva zeci de minute eram în polemici cu mine însămi într-un dialog cu prietena mea. Subiect: de data aceasta, total neobişnuit (de obicei temele pe care le discutăm ţin de cultură, secrete culinare, arta rochiilor, noutăţi din cotidian), azi vorbim despre BĂRBAŢI. Nuanţa pe care dialogul o desfăşoară tinde spre a defini formele de imaturitate masculina. Aşa cum îi explicam vehement prietenei mele, pentru că tot sunt în perioada definiţiilor, am impresia că nu cer prea multe de la un bărbat. Oare este aşa de complicat ca un bărbat să îşi vadă de treaba lui, să construiască zi de zi la cariera lui, să facă bani, să comunice, să îşi delimiteze spaţiul, să se clarifice şi cred că şi ceva creativitate ar adăuga sare şi piper. Ce este aşa de greu să îţi cunoşti rolul, să te ţii de promisiunile pe care ţi le faci ţie însuţi? E complicat să ai un spaţiu al cuplului, cu stilul lui, cu secretele lui, e greu să împarţi matur câteva sarcini şi să planifici interesant weekendurile şi timpul liber?! E complicat măcar să încerci să cunoşti nevoile reale (nu cele imagnare) ale partenerei şi să faci un minim efort să le satisfaci sau măcar să creezi spaţiul, circumstanţele ca aceasta să şi le satisfacă singură?! Şi dacă un bărbat nu face aceasta (sigur că împreună cu partenera sa), cum naiba mai poate exista continuitate în cuplu? prospeţimea relaţiei...
Întrebarea pe care o am mereu este: totuşi acel bărbat "ideal" există? Ce văd când îl raportez la cuplurile reuşite pe care le observ? Ce observ eu de fapt: un moment bun al relaţiei sau o stare caracteristică? De ce relaţia părinţilor mei, pentru că aici am cele mai multe detalii, este un spaţiu al armoniei? Dacă la ei este posibil, va fi şi la mine? Eu unde greşesc? etc
Cred că cel mai mult mă sperie singurătatea în doi. Aşa că aleg o singurătate asumată, în care cel puţin ştiu că sunt pe cont propriu.
8 comentarii:
Ete ca femeile vorbesc de barbati...de ce trebuie sa ceri de la un barbat ?...cand vei gasi acel barbat,iti va da el fara sa ii ceri…pentru ca el te va face sa simti ca insemni in viata lui,si el va sti ce inseamna in viata ta…eu nu fac deosebire intre barbat si femeie…exista un sex genetic,dar in fiecare din noi exista un barbat si o femeie,si se manifesta mai pregnant unul din ele…exista barbati-femei si femei-barbati…nu toti barbatii trebuie sa aiba ca scop o cariera,sau sa aiba cariera de bani(pe care s-o exploateze femeia,hi hi!),asa cum sunt femei care fac cariera (sa te fereasca sfantul de ele) …
Spatiul… exista un spatiu personal,vital,pe care incercam sa il aparam de invazii nedorite…dar mai exista un spatiu al expansiunii, manifestarii,unde fiinta umana isi contopeste potentialul,sinele,cu alte fiinte…daca unul din aceste spatii lipsesc,sau nu sunt corespunzatoare scopului subscris,se genereaza conflicte personale sau de socializare…dar spatiul cuplului e ceva artificial,ca si casnicia de altfel…cu principii propri,cu planificari ( interesante),cu nevoi ce se vor satisfacute,sau macar vazute si luate in seama…prospetimea unei relatii e oferita de un perpetuum inceput…
Da,exista barbatul ideal…orice femeie are un ideal de barbat,asa cum poate orice barbat are un ideal de femeie…se zice ca de cele mai multe ori idealul seamana mult cu parintele…exista cupluri reusite?da,doamne,sa vad si eu unul…si sa-mi plec capul…in relatiile mai vechi,ca sa zic asa,datorita unei moralitati si vieti sociale stricte,se poate observa uneori un soi de armonie complice,as putea spune…dar,daca te uiti atent la cei doi protagonisti,observi ca ei nu au viata…ei au jucat bine rolurile,dar viata lor nu exista…au fost buni cetateni,buni soti,buni parinti,buni bunici…roluri bine jucate…iar cand stai si ii asculti,vei auzi un suspin,si nu vei vedea un zambet…
Daca iti alegi bine partenerul de joc,nu vei juca singura…
eu revars multe in jurul meu,daca la tine ajunge numai suferinta,nu-i bai...s-o tii sanatoasa...cand vei vrea altceva,vei primi altceva...
Copii, nu stiu cine sunteti, poate doar banuiesc, dar va rog enorm, cand comentati pe blog, faceti referire strict la articol, altfel iese altceva si nu castiga nimeni.
Multumesc inca o data.
"Acum câteva zeci de minute eram în polemici cu mine însămi într-un dialog cu prietena mea."
Ori esti prost/proasta de bubui ori esti cu capul.
Daca tu crezi vreodata ca dialoghezi cu ceilalti, afla ca oamenii se afla de fapt in dialog cu ei insisi. Daca ai deveni mai constient, ai vedea clar asta. Iti recomand niste cursuri de dezvoltare personala, sansele de a descoperi asta cresc. Daca nu, atunci lectura acestor postari este inutila tie, iar mie imi sunt inutile comentariile tale.
Trimiteți un comentariu