
Mă întreb deseori dacă a respira este o artă. Sau dacă a privi poate fi făcut cu talent. Cred că îţi trebuie ceva ingeniozitate şi pentru felul în care te trezeşti dimineaţa. Poate creativitatea îşi are loc şi acolo unde pui capul pe pernă. Îmi pare incredibilă întrebarea: ce vrea viaţa de la mine, reformulată pornind de la: ce vreau eu de la viaţă. Şi dacă mă întreb ce vrea viaţa de la mine, atunci răspunsul sigur îl găsesc în bătăile inimii mele. Acolo se regăsesc vibraţiile conexe cu tot acest univers care este Unul, divizat acolo unde e indivizibil şi unificat acolo unde nu părea a fi logică unificarea. A fi în fiecare clipă într-o armonie cu viaţa pentru mine înseamnă a crea această armonie. Nu îmi reuşeste întotdeauna, dar mereu se poate schimba perspectiva. Astăzi, de exemplu, alături de sarcinile din afacerea mea, făcute şi ele cu creativitate, spontaneitate şi angajament, am reuşit să strecor atât cât am simţit nevoia, plăcerile mele spirituale - lectura din ultima carte a lui Adrian Nuţă (Fizica cuantică povestită de un psihoterapeut), articole descriptive despre cultura japoneză, contemplarea copacilor, a chipurilor oamenilor, a propriei voci, vizionarea unui western însoţită de un amic din altă cultură, dialog cu o mulţime de oameni dragi mie, vigilenţa pe o înregistrare cu Eckhart Tolle despre trezirea conştiinţei, îngrijorarea faţă de aprobabrea Codexului Alimentarius în Ro (vom cultiva numai seminţe modificate genetic), muzica nelipsită din viaţa mea, lectura conştientă a primelor paragrafe din Drepturile Omului de pe o plasmă de la Protecţia Copilului şi aş mai continua. Ajung la bucuria de a descoperi că îmi amintesc uşor fiecare secundă a zilei. Şi înainte de fiecare seară, când ajung să îmi odihnesc corpul plăpând şi să mulţumesc Totului că am ajuns la plăcerea somnului, îmi reevaluaz concepţia asupra lumii pe care evenimentele zilei curente au confirmat-o sau deturnat-o, fiind în dialog cu mine însămi şi reconfigurez schema mentală.
Cam asta fac în viaţă: să am o viaţă frumoasă!
5 comentarii:
armonia nu poate fi creata,ca si bucuria,iubirea...incercand sa fii in armonie,poti cel mult sa gasesti un echilibru...o pace intre tine si tot...armonia se cuibareste...acolo unde gaseste pamant fertil...cine cauta armonia,nu o va gasi...armonia,ca si bucuria,vine de la sine...atunci cand...
Armonia suntem noi, nu e in afara noastra. Ai o conceptie determinista asupra lumii, eu am una cuantica, in care orice poate fi oricum.
daca e armonie in noi,este si in afara...daca nu e in noi,nu e nici in jur...orice poate fi oricum...dar,nu e...orice om poate trai iubirea,dar nu o traieste...orice om poate fi implinit,dar nu este...orice om poate fi in armonie cu sine si cu tot,dar nu e...si nu e vorba de determinare ci de permitere...oamenii nu iubesc pt ca nu isi permit...
Sper ca iti asumi punctul de vedere.
da
Trimiteți un comentariu