În curând

Ştiu... am ramas mult în urmă cu postările, cu noutăţile, cu impresiile şi cu toate celelalte. Dar am toată lista restanţelor şi neapărat tot ce trebuia scris va fi postat.

Ascultându-l pe Eckhart Tolle

"• In fiecare dimineata ne trezim din somn, si din visele noastre si intram in starea careia noi ii zicem trezire. Un suvoi continuu de ganduri, majoritatea din ele repetitive, caracterizeaza starea obisnuita de veghe. Atunci ce se intampla cand ne trezim spiritual? NE TREZIM DIN IDENTIFICAREA CU GANDURILE NOASTRE! Toti cei care nu sunt treziti spiritual se identifica total cu gandurile mintii si se misca datorita lor. Este vorba de vocea neincetata din capul lor. Dar gandirea este compulsiva! Nu te poti opri, sau asa se pare, ca nu poti. Este si o patima pentru ca ea creeaza dependenta. Tu nu mai vrei deloc sa te opresti, nici atunci cand suferinta generata de zgomotul neincetat al mintii devine de nesuportat.

• In starea obisnuita de veghe, voi nu folositi gandurile ci ELE VA FOLOSESC PE VOI. S-ar putea spune ca voi SUNTETI POSEDATI DE GANDURI. Ele sunt de fapt o conditionare a mintii colective care exista de mii de ani. Voi nu vedeti niciodata lucrurile asa cum sunt ele cu adevarat, ci distorsionate si reduse la etichete mentale, concepte, judecati, opinii si tipare reactive. Identitatea de sine este redusa la o poveste pe care TINETI MEREU SA O SPUNETI IN MINTE. ,,Eu si povestea mea” – in starea de netrezire, ea este tot ce viata reprezinta pentru voi, totul este redus la acest lucru –atunci nu mai puteti fi fericiti mult timp, pentru ca nu mai sunteti voi insiva. Asta inseamna oare, ca nu mai gandesti atunci cand esti trezit spiritual? Nu, bineinteles ca nu.

• De fapt, vei putea sa folosesti gandurile mult mai eficient decat inainte, dar vei realiza ca este ceva adanc in fiinta ta, o liniste vibranta, vie, care este mai vasta decat gandirea. Este constiinta insasi, fata de care mintea ganditoare este doar un aspect. Pentru multi oameni prima indicatie a unei treziri spirituale este aceea ca deodata devin constienti de gandurile lor. Si ajung sa fie MARTORI la ele si la spusele lor. Nu se mai identifica deloc complet cu mintea si astfel incep sa simta ca este o profunzime in ei, de care nu stiau inainte.

• Pentru majoritatea oamenilor, trezirea spirituala este un proces gradual. Rareori se intampla deodata. Dar adeseori se petrece datorita unei suferinte intense. Asta a fost si in cazul meu. Multi ani, viata mea a alternat intre depresie si o anxietate acuta. Intr-o seara m-am trezit intr-o stare de intensa si groaznica frica, mult mai intensa decat am trait pana atunci. Viata imi parea fara sens, arida si ostila. A devenit asa de insuportabila, ca deodata mi-a venit un gand in minte: ,,nu mai pot trai cu mine insumi, deloc”. Gandul s-a repetat de mai multe ori. Deodata, m-am retras din gand si am privit la el, asa cum era. Astfel am devenit constient de ciudatenia acestui gand: ,,daca nu mai pot trai cu mine insumi, trebuie sa fie doi de mine – Eu si mine cu care nu mai pot trai? Nu a mai fost nici-un raspuns la aceasta intrebare, si toata gandirea s-a oprit. Pentru un moment in interiorul meu s-a lasat o liniste completa. Deodata m-am simtit absorbit intr-un vartej de energie. M-a apucat o frica intensa, iar corpul meu a inceput sa tremure. Am auzit cuvintele ,,nu rezista”, ca venind din pieptul meu. M-am simtit absorbit intr-un gol. Si deodata, toata frica a disparut, si M-AM LASAT SA CAD IN NEANT. Dupa asta nu mi-am mai amintit nimic din ce s-a intamplat.

• Dimineata urmatoare m-am sculat ca si cand tocmai atunci m-am nascut pentru prima data in aceasta lume. Totul parea proaspat, dar din totdeauna la fel – si aveam un sentiment intens de viu. O liniste vibranta mi-a umplut toata fiinta. Plimbandu-ma prin oras in aceea zi, lumea imi parea ca si cand, chiar atunci ar fi venit in existenta, complet lipsita de trecut. Eram intr-o stare de uimire,… de pacea pe care o simteam in interior si de frumusetea pe care nu o mai vazusem pana atunci, chiar si in mijlocul traficului.

• IMI PIERDUSEM OBISNUINTA DE A ETICHETA SI INTERPRETA PERCEPTIILE MELE – SI NU MAI AVEAM DELOC NICI-UN COMENTARIU MENTAL! In aceea zi, am perceput si am interactionat cu lumea in modul acesta: PRIN LINISTE, nu prin zgomotul mintii. Pacea pe care am simtit-o in aceea zi, cu mai mult de 20 de ani in urma, nu m-a mai parasit, cu toate ca variaza in diferite grade de intensitate. De atunci nu mai am nici-un preconcept care sa ma ajute sa inteleg ce mi s-a intamplat. Dupa aceea, am realizat ca suferinta acuta care m-a cuprins in atunci, trebuie sa fi fortat constiinta mea sa se retraga din identificarea cu sinele nefericit, suferinta ,,micului eu” care in fond nu este decat O FICTIUNE A MINTII.

• ACEASTA RETRAGERE TREBUIE SA FI FOST ATAT DE COMPLETA ASTFEL INCAT SUFERINTA IN SINE S-A SFARSIT ca si cand ai scoate dopul de la o jucarie umflata cu aer. Ceea ce a ramas a fost natura mea adevarata - acel intotdeauna prezent ,,eu sunt”,… constiinta fara limite in prima stare a ei de identificare cu forma. Ii poti spune si pura trezire sau prezenta.

• In povestea vietii personale se pare ca a fost o conexiune intre suferinta intensa si cresterea experientei spirituale. Este, la toata lumea, o legatura intre suferinta traita si intensitatea cu care apare nevoia unei cresteri spirituale? – Da, acest lucru se pare ca se intampla in majoritatea cazurilor. Cand esti prins si captiv intr-un cosmar, motivatia ta de a te elibera va fi mult mai mare, decat cel prins intr-un vis relativ placut. Dar la toate nivelele, evolutia apare ca un raspuns la o situatie critica, nu rareori o viata amenintata, cand structurile vechi, din interior sau din exterior, sunt daramate sau nu mai lucreaza deloc.

• La nivel personal, aceasta inseamna adeseori experienta pierderii a ceva anume: moartea cuiva drag, sfarsitul unei relatii, pierderea unei posesiuni, casa voastra, statutul social, sau caderea structurilor externe din viata voastra care va furnizau un sentiment de securitate. Pentru multi oameni,… bolile, pierderea sanatatii - reprezinta o situatie critica ce impinge spre trezire. Cu boala grava, vine si trezirea la ADEVARATA MOARTE, MAREA PIERDERE A TOT CE AVETI!

• Pentru multi oameni, PIERDEREA este perceputa ca o pierdere a sensului vietii. Cu alte cuvinte, viata pare sa fie atunci fara nici-un sens. Pierderea sensului vietii este adeseori parte din suferinta care vine odata cu pierderea psihica, dar acest lucru se poate intampla si acelora care au castigat tot ce lumea aceasta a putut oferi, si care au reusit in ochii lumii – si deodata ei realizeaza ca succesul lor,… sau posesiunile sunt goale si nu ii pot implini. Ceea ce lumea si cultura le spune este important pentru ei, pentru ca sunt indemnati sa incerce sa posede cat mai mult, ceea ce pana la urma le da un fel de apasare dureroasa in suflet, adesori insotita de o mare confuzie mentala.

• Acum intrebarea care apare este: care este adevarata conexiune intre suferinta si trezirea spirituala? Cum poate una sa duca la cealalalta? Cand te uiti cu atentie la natura suferintei umane vei afla un ingredient esential in mai toate felurile de suferinta si acesta este - DIMINUAREA CONSTIINTEI DE SINE! Sa luam spre exemplu, boala. Ea te face sa te simti mai mic, fara nici-un control, fara ajutor. Se pare ca pierdeti autonomia, si se poate sa deveniti dependenti de altii. Ajungeti mai mic, vorbind la figurat. Orice PIERDERE majora are un efect similar: unele din formele care au reprezentat o parte importanta din ceea ce ati fost voi – o persoana, o posesiune, un rol social,…va lasa, o pierdeti si voi suferiti pentru ca v-ati identificat cu acele lucruri, persoane, si astfel vi se pare ca pierdeti ceva din voi – o parte din voi. In realitate, desigur, ceea ce simtiti ca o diminuare sau o pierdere a sentimentului de sine, este de fapt PIERDEREA UNEI IMAGINI despre ceea ce credeti ca sunteti, o imagine care este agatata in minte. PIERDEREA DIZOLVA IDENTIFICAREA CU FORMELE GANDURI care ti-au dat tie sentimentul de sine. Dar acest sentiment de sine este de fapt fals – este o fictiune mentala. Este mintea egotica sau cum I s-a spus – micul eu.

• A te identifica cu o imagine mentala care spune cine esti tu, inseamna sa fii inconstient si netrezit spiritual. Aceasta STARE DE NETREZIRE CREEAZA SUFERINTA, dar si suferinta creeaza posibilitatea trezirii. Cand nu mai rezistati la diminuarea eului ce vine odata cu suferinta - cand toate rolurile pe care le-ati jucat si care reprezinta de fapt starea de netrezire – SE TERMINA,…atunci deveniti umil, simplu si real. Si paradoxal in clipa CAND SPUI ,,DA” ACELEI MORTI PENTRU CA ,,ESTE CEEA CE ESTE”, atunci realizati ca sentimentul de sine mental, acopera adevarul a ceea ce sunteti voi cu adevarat,… acel sine,.. nu definit de trecutul vostru, ci acel sine care este LIPSA TIMPULUI! Si cand ceea ce credeti ca sunteti se dizolva dintr-o data, ATUNCI VA CONECTATI LA VASTA PUTERE care este esenta fiintei voastre nemarginite. Iisus i-a spus: ,,viata eterna”. In budism, uneori i se spune ,,realitatea vesnica”. Acum, oare,… aceasta inseamna ca daca nu ai experimentat suferinta intensa in viata ta,… nu mai este nici-o posibilitate de trezire? Mai intai, motivul pentru care cautati o invatatura spirituala, sau un invatator este acela ca, impartasiti deja suferinta, si de aceea procesul de trezire a inceput.

• Un invatator sau o invatatura nu sunt esentiale pentru trezirea spirituala, ci doar se economiseste timp. Apoi, umanitatea ca intreg, a trecut deja printr-o suferinta inimaginabila, mai mult auto-inventata; secolul XX atingand culmea cu ale lui orori inimaginabile. Suferinta colectiva a fost adusa in fiintele umane pana cand, aceasta prea multa suferinta a chemat nevoia de eliberare care este trezirea spirituala. Nu mai este necesara mai multa suferinta. Acum, pentru multi oameni, asta inseamna ca au seferit destul. Nu mai vor sa sufere. SFARSITUL SUFERINTEI este deasemenea si scopul fiecarei invataturi spirituale adevarate. Fii recunoscator ca suferinta te-a adus la aceasta intelegere:,, NU MAI AM NEVOIE SA MAI SUFAR DELOC!”

• Sa ne angajam complet in momentul present? – identificarea cu gandurile si emotiile care vin, creeaza un fals sentiment de sine mental, conditionat de trecut: micul eu si istoria lui. Acest sine fals nu este niciodata fericit si nu se simte implinit pentru mult timp. Aceasta este starea obisnuita a oamenilor – de neliniste, frica si insuficienta, de neimplinire. Acest eu fals, spune ca el cauta fericirea si totusi, tot el creeaza un continuu conflict si nefericire. Priviti la lupta din jurul vostru, intre natiuni, religii, triburi. Ei au nevoie de dusmani, pentru ca numai acestia le furnizeaza sentimentul de separare de care identitatea lor colectiva depinde. Falsul sine traieste in principal prin memorie si anticipare. TRECUTUL SI VIITORUL SUNT PRINCIPALA LUI PREOCUPARE.

• Momentul present, in cel mai bun caz este ceva… ce se sfarseste repede, sau un pas spre viitor, si toate astea, pentru ca viitorul promite implinire, si salvare, intr-o forma sau alta. Problema este ca viitorul nu vine niciodata. Iar viata este intotdeauna, acum! Orice s-ar intampla, orice experimentati, sunteti, ganditi sau faceti – totul se intampla numai acum! PREZENTUL ESTE TOT CEEA CE ESTE! Si daca voi pierdeti continuu, momentul acesta de acum, si ii rezistati sau nu va place de el, atunci incercati mereu sa fugiti de clipa aceasta, sau o reduceti la ceva ce trece repede,… atunci voi pierdeti esenta vietii voastre, si deveniti CAPTIVI IN VISUL LUMII IMAGINILOR, CONCEPTELOR, ETICHETELOR, INTERPRETARILOR SAU JUDECATILOR! – ce sunt toate continutul conditionat al mintii pe care l-ati luat ca fiind voi insiva. Si astfel va rupeti, si cadeti, tocmai de starea de implinire a vietii ce este numai acum – CEEA CE ESTE, ASA CUM ESTE, NUMAI IN ACEST MOMENT!

• CAND SUNTETI NEALINIATI CU CEEA CE ESTE ACUM, VOI SUNTETI NEALINIATI LA VIATA INSASI!"

O duminică de Muzeu

Muzeul Naţional de Istorie.
Expoziţia cu efectele bombei atomice de la Hiroshima şi Nagasaki. Imagini, documentar, date statistice. Distrugere. Regenerare.

Expoziţia "O istorie pe două roţi" - motociclete mai vechi şi mai noi, interesant mi s-a părut comentariul despre proprietarul fiecărei motociclete, mai mult sau mai puţin reconstituite, de unde şi când a fost cumpărată.

Expoziţia de timbre româneşti, cu detalii semnificative ale matriţelor, aranjamente, costume, nume care au marcat evoluţia Poştei Române.

Şi la final ne-am făcut deliciul comorilor din aur şi briliante din Tezaurul Românesc. Extrem de inspirant!

Fiind în zona Muzeului, nu puteam rata un prânz la Carul cu Bere şi un desert la "Chocolat". Mmmmm....

Seara rusească la Ceainăria Serendipity

Pentru că în cadrul familiei mele, ieşirile în oraş sunt foarte apreciate, am ales să mergem la seara de ceai şi muzică rusească. Plimbarea până acolo a demascat priveliştea ambasadelor discret amplasate. Ceaiul rusesc a fost, să zicem, tolerabil (pentru mine). Muzica rusească, da, însufleţitoare. Plină de har, talent, suflet şi pasiune, Natalia, ne-a dedicat, nouă, pasionaţilor de ceai, un întreg spectacol impregnat cu spiritul arzând al Katiuşei. Ceai, muzică live şi compania oamenilor dragi: soţul meu, Mădălina, Maria, Luciana şi Dragoş - iată ingredientele unei seri neobişnuite.

MNAC

Inainte de a ajunge la Muzeu, am inconjurat cu soţul meu toată îmrejurimea Casei Poporului... o adevărată dificultate de a ajunge la destinaţie.
2 expoziţii video:

THE SOCIAL BEING OF TRUTH - Documentarul - la limita dintre realitate şi ficţiune - cât de mult ne poate conecta un documentar cu realitatea problematizată şi tematizată.

Disobedience. An ongoing video archive - arta şi nesupunerea socială - un domeniu de interes pentru mine - oare cum oamenii pot lupta cu adevărat pentru drepturile şi confortul lor? Până unde pot ajunge? Care este limita şi amploarea nesupunerii? Unde intervine renunţarea?

Apoi nu ne-am putut abţine să nu bem un ceai delicios la BAR-ul muzeului. Încă îi simt gustul!

Votul cetăţenesc

Ca să fiu un cetăţean corect, am mers la vot, făcându-mi timp printre picăturile împachetărilor şi mutărilor. Revăzând staff-ul prezent la scrutinul anterior, mi-au revenit în memorie toate non-sensurile vieţii politice, mai ales a celei din Basarabia. Mama era teribil de enervată şi iritată de toată gaşca de pensionari care mergeau la vot cu funda roşie în piept ca semn de apartenenţă... comunistă. Mă întreb: Care comunism???
Evident rezultatele voturilor ... au fost predictibile.

O combinaţie grozavă - orchestră clasică şi rock

Duminică, după nebunia de sâmbătă la Ikea şi cumpărătrile adiţionale, binemeritat, am ajuns la concertul la care ne invitase artistul Boeru. Nu am ştiut că este un spectacol care celebra cei 700.000 euro strânşi de la populaţie pentru inaugurarea unui spital pentru bolile cardio-vasculare ale copiilor... şi a trebuit să înghiţim în sec până la momentul apariţiei Bucharest Wind Orchestr-ei, suportând cu stoicism diversitatea pseudo-culturală dată de vedetele moderne ale pieţei care etalau ceea ce aveau mai de preţ şi publicul putea rezona (nu cmentez, că ştiţi mai bine, dar adaug şi nuanţa de manele la care publicul a aplaudat "solemn").
Aşteptarea a meritat pentru că Orchestra a avut ureche muzicală. Dirijorul Florin Ciofică m-a mirat enorm, pe lângă faptul că l-am cunoscut ca preşedinte al asociaţiei Teocta, era nou pentru mine să descoper calităţile excelente de dirijor şi un fiu talentat care a prestat cavaleresc.
Iar punctul culminant al serii, anunţat fără excepţie, deja redundant de fiecare dată, pentru a menţine constant numărul spectatorilor, şi aşa destul de iritaţi de sonorizarea acută a evenimentului, a fost debutul unui nou concept - rock cu gust clasic - Bere gratis şi Bucharest Wind Orchestra - fascinant şi bun de ascultat, dar nu aici...

Secretul echilibrului - o sâmbătă perfectă

Secretul "unei vieţi fericite" este, bineînţeles, principiul alternării şi ciclicitatea. Fenomenul saturaţiei lasă loc alternativelor şi alegerilor contrastante sau completemtare. Astfel, sambătă, a devenit un mix de activităţi. Trezită la 6.00, am bifat câteva din sarcinile afacerii mele, după care a urmat ora de curăţenie: cu o dublă provocare: de spălat geamuri şi de aplicat chitul decorativ pe gresie. Treaba cu gresia a fost new entry atât pentru mine, cât şi pentru soţul meu, de aceea distracţia a fost dublă. Culoarea chitului se asocia fericit cu ciocolata. încât mintea ne ducea la răsfăţuri dulci, mai ales că am reuşit cu brio să umplem lumea de "ciocolata" noastră. Apoi, răcoriţi de un duş, am plecat La Motoare pentru a beneficia de Bibilioteca Vie - un proiect care îşi propune să prezinte 25 de personaje reale din viaţa socială cu care ai ocazia să conversezi şi să spargi prejudecata despre oameni. Astfel, Alex şi eu ne-am apucat de răsfoit...oameni. Evident, sincronicităţile îşi arată faţa şi am întâlnit 3 oameni interesanţi. Un "corporatist şi ONG-ist" care se dovedise a fi o persoană creativă şi generoasă (site-ul lui Tudor este www.tudorcelrau.ro) şi care neapărat va veni la workshopurile de dezvoltare personală pe care le organizăm. Un "artist contemporan" - Claudiu Cobilanschi - care a developat istoria vieţii sale de artist şi proiectele prin care arta contemporană îşi reconturează sensurile - o artă experimentală în conexiune cu cotidianul (mai multe pe blogul persona al lui Claudiu: www.aerobix.blogspot.com). Iar cireaşa de pe frişca de pe tort este Vlad - "funcţionar public", dar nu orice funcţionar, ci unul special, de la ANPCDEFP - altfel spus - finanţări europene - exact ce tatonam pentru proiectul nostru (secret). Deci încântată de descoperirile mele, am încheiat seara cu un film.

Transformers 2

Văzând maşinăria logică şi strategică, un personaj se întreabă: "Dacă oamenii sunt după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, ei a cui asemănare sunt?". O întrebare care suscită interesul tuturor celor care trăiesc era tehnologiei. O reluare a Matrixului, dar din perspectiva extraterestră, ideea de o lume dominată de maşini, roboţi, tehnologie este alegorică. Cadrele sunt dominate de aglomeraţii de metal vorbitor şi dotat cu inteligenţă, în aşa fel încât filmul devine un moment al digitalului şi a design-ului virtual avansat, povestea fiind aceeaşi, de bază: supravieţuirea speciei, umanismul uitat, sistemele disfuncţionale.

Ice Age 3 / 3D

Filmul este o bijuterie. Între personajele animate şi oameni este subliniată o similaritate incredibilă, încă de la prima secvenţă, a alege între hrană şi expansiune a speciei, devine o provocare, un pericol, o dilemă. Sub pretextul unor personaje haioase şi drăgălaşe, animaţia spune adevărul despre specia umană, despre tiparele noastre comportamentale, despre lumea de la suprafaţă şi cea din interior, nedescoperită, despre cuplu, părinţi, explorare, curaj, riscuri, viaţă şi moarte, motivaţie, sens şi secrete.
Alături de oglinda vorbitoare, filmul animat este atât de potrivit pentru o după-amiază în care decolezi prăfuit în scaunul Multiplexului şi iei o gură de aer proaspăt şi de glume bine alese. Merită!

Landmark Forum

La invitaţia încântătoare în voce şi expresie a actriţei Manuela Golescu, Alex şi eu am ajuns undeva prin zona Liberty Center la seara de închidere a cursului de Comunicare. Alături de peripeţiile unui drum labirintic până la destinaţia fatală, ne-am prins numele notate cu grijă pe un autocolant pe piept. În sală - am surprins o oarecare amorţeală, faţă de alte întâlniri Landmark la care entuziasmul era ceva mai dinamic şi vizibil. Evident, am râs cu poftă de toate glumele extrem de haioase ale lui Alex, dar concomitent atentă la discursul trainerei Michaela surprinzând aceiaşi termeni, aceleaşi abilităţi de sensibilizare a felului plin de tipare prin care comunicăm defectuos, totul părea un deja-vu din care am evadat cât de repede am putut. Conceptele de bază ale Landmark Forumului sunt:
"Ascultarea deja dintotdeauna"
Rezultate prin salt calitativ
Fiinţa Fiinţei umane
Plângeri: feluri de a fi neproductive
A genera noi posibilităţi
A trăi viaţa într-un mod transformat
Puterea superstiţiilor
A rupe cercul Problemă-Soluţie
Frica - o piedică fundamentală
Geneza identităţii
Natura schimbării
Strategii de succes
Transformare - "tărâm de posibilitate"
Natura alegerii
Inventarea unui nou viitor
Să tratezi cu putere căderile
Transformarea ca un mod de viaţă

În 2005 am participat la Cursul de Bază Landmark Forum şi pot împărtăşi că ceea ce am generat în Fiinţa mea posibilitatea de a fi bucurie şi spontaneitate. Bună treabă!

Tramvai şi "societate"

De ceva timp Bucureştiu a împrumutat clima Ecuatorului, cu vânturile lui Alizee şi cu ploile de după amiază. Evident, drumurile se blochează, se umple totul de apă, maşinile stropesc la 3 m, că aşa este frumos în educaţia românului, iar în tramvaie... mulţimea se exprimă. Şi exprimarea este cam sinistră. O patologie colectivă care mă sperie. Femei şi bărbaţi care îşi vorbesc urât, vomită toate frustrările în strada devenită lada de gunoi a societăţii. Într-o schizofrenie şi autism extinse de corzile incomodităţii ploii nemiloase, a tramvaiului aproape neprimitor, a nerealizărilor personale care dau acel gust de noroi amestecat cu asfalt. Şi după ce am ascultat fără a avea de ales dialogul zdruncinat a 5 persoane din lanţul slăbiciunilor călătorilor, cobor şi am un şoc aproape horror, parcă intrasem în altă lume când văd un omuleţ scund, slab, blod-vopsit plin de piercing pe faţă... uhh, ce sperietură zdravănă.

Cumnatele - piesă de teatru

Am descoperit recent o fundaţie cu activitate multiplă din opţiunile cărora am ales piesele de teatru create, jucate şi savurate cu energie debordantă. De ziua căsătoriei noastre, Alex şi eu, aproape unicii spectatori, alaturi de încă un cuplu, am urmărit cu sufletul la gură derularea specatocolului aproape spectaculos. Tematica: una bună de tot: FEMEIA ŞI CONDIŢIA EI ÎN SOCIETATE. Dar şi relaţiile dintre femei. Precum şi tipologiile de femei. Femeia gospodină. Femeia mamă. Femeia seducătoare. Femeia prostituată. Travestitul. Femeia prietenă. Femeia de carieră.
Regia a permis multă creativitate. Rolurile au fost interpretate cu pasiune, chiar si pentru doar 4 spectatori. Dar aceasta a permis un contact mai intim cu publicul. Adică, cu noi (la un moment dat una din actriţe se apropiase de Alex atât de mult, încât.... ). Mulţumim întregii trupe pentru angajament şi dedicaţie. Venim şi data viitoare, sper cu mai multă companie. (http://www.sigma-art-romania.ro/spectacol1.php)

Ora de Ateneu

Hornopolis - o nouă formaţie compusă din instrumentişti la corn. Un concert ales cu interpretare din Mozart, Verdi etc adaptat la linia armonică a cornului. Felicitări noii formaţii şi lui Alexandru Boeru - care ne-a invitat şi a interpretat pentru noi.

Michael Jackson

Mi-a fost trist să aflu de ziua mea că Michael Jackson a murit. Când eu m-am născut în 1982, el lansa albumul "Thriller", album care a avut vânzări record. Într-un fel, misiunea lui a fost încheiată, poate mai puţin cele 40 de concerte care trebuiau susţinute din 13 iulie. Muzica lui va rămâne cu mine. Eternitatea este printre noi.

Dans şi curcubeu

O zi nebună, cu un pic de respiro în taxi, cu infernul arid din tramvai, cu hainele care se topeau pe mine fatal expuse razelor ultraviolete, infraroşii şi betonului urban, câteva sincronicităţi şi coincidenţe au adus zâmbetul pe faţa mea agresată de canicula prematură. Nu mai ajută nici îngheţata, nici apa, nici umbrele. Poate doar un popas la Polul Sud.
Dar! Ziua nu se termină aici. Norii cu ploia lor conturează un curcubeu. Când am ieşit de la Cinemateca de la Euforie, peisajul, chiar dacă era decorat cu betoanele colţate de blocuri, jocul luminii soarelui demascau un bloc argintiu care au conferit o nuanţă interesantă frumosului meu curcubeu. Da, era curcubeul meu, venise ca o confirmare a ultimei mele descoperiri. L-am observat aproape involuntar.
Apoi am ajuns la cină, o cină plină de relaxare la "Carul cu bere", al cărui parfum intens de mâncare ce mă cam deranja, a fost compensat de prezenţa a 2 cupluri de dansatori absolut fabuloşi. Şi pentru că îi admiram cu mintea dansând o dată cu ei, cei patru salvamari ai monotoniei, au pornit în odiseea resuscitării mesenilor oferind şansa unui dans şi pt ei: tango, salsa, vals etc... unul din frumoşii dansatori m-a invitat şi pe mine! Uhhhhhhh! Exact ce îmi doream. Un copil frumos la 18 ani, dansa perfect, corpul lui comunica impecabil ritmul, mesajul, energia. Mi-a plăcut la nebunie.

Mireasa fără zestre

Deşi cu titlul de dramă (1984, URSS), acest film m-a amuzat teribil. Am rîs cu multă poftă şi am regăsit povestea de N. Ostrovski o serie de elemente actuale, aproape arhetipale. O tânără femeie la vârsta de măritat, frumoasă, dar fără zestre, devine un "obiect de vânat" în mâinile unor hărţuitori masculi - reprezentanţi ai unor specii animate de putere, dominaţie, posesie şi jonglerii - un boer boem şi cu personalitate multiplă, un banker obez şi gurmand, un poştaş meschin, un arivist abil - şi toţi o vânează, o doresc, dar nu îşi asumă angajamente. Astăzi în societatea noastră lucrurile nu s-au schimbat. Cel puţin atunci se vehicula cuvântul "onoare", acum... mai degrabă se vehiculează: intri pe chat, dă-mi web, dezbracă-te, etc.
Filmul este în afara filmului. Replicile realiste te scot din poveste pentru o conectare fair la realitate. Dur, crunt, cu aerul depresiei rusificate.

Final de cursuri doctorale

Şcoala doctorală durează 3 ani. Primul an este conţinut de cursuri de materii fundamentale: Secţia film: Structuri narative, Film de autor, New media, Estetica filmului, Stilistica filmului, Istoria filmului. Astăzi a fost ultima zi de cursuri. Dna Nichituş era haioasă cu ochelarii de soare la curs (ma rog, ochii ;) ), Cornel Mihalache era expansiv ca niciodată, Cristian avea şi el o stare euforică legată de faptul că ultimul timp nu a mai descoperit nimic nou, Mircea Florian era ceva mai serios şi preocupat de Greenaway - pe care urmează să îl întâlnească, Dana se alesese cu câteva cărţi - de Doru Niţescu, un mic tratat despre Fellini şi o carte superbă despre o actriţă româncă. Adică actriţa este superbă. La New media, plecând de la noţiunea de tensegritate despre care am primit o serie de referinţe de la dl profesor, am ajuns la doi părinţi ai graficii pe computer - deci un nou target de knowledge - Maser şi Abraham Moles şi un matematician român important Mihai Nadin. Stilistica filmului a fost animată şi de prezenţa lui Andrei Gorzo - a ieşit o discuţie multilaterală pe tema cinematografului american al deceniilor 6-7, despre TV - talk show - 2 formate - montaj intelectualist versus montaj naturalist. Am avut o scurtă întrevedere cu decanul, am citit toate afişele şi mi-am propus să ajung la 2 lansări de carte, precum şi la întrunirile noii echipe de cercetare a Realităţilor Virtuale - Teatronik.
Mai am o marjă extrem de strâmtă pentru a-mi pregăti examenele. Nu ştiu care urmează a fi suma orelor dormite.

O picătură ... de nectar

Nu a fost nimic, niciodata ruginit, ci doar depozitat cu atenţie pe unul din rafturile creierului. Unul din noi a deschis sertarul si tăcerea a prins voce. Ce urmează sa faci? Deja ai scos sculele din sertar şi ai început să meştereşti. Cuvinte puse într-o ordine fireasca şi onestă, iar mai mult decât atât, încărcate cu bătăile inimii tale. Meştereşti şi darurile tale bucură destinatarii. Apoi o să vrei să pleci, in ploaie, la umbră sau la somn. Nu ştiu dacă te vei mai întoarce. Dar destinatarii darurilor tale vor păstra aroma cuvintelor şi vor umple sertarele cu tăcerea cuvintelor tale, atunci cânt tu dormi...

Mai multe despre "Bucky"

De Buckminster Fuller citisem o prefaţă de 50 de pagini la cartea lui Gene Youngblood "Expanded Cinema". Apoi despre el şi tensegritate a vorbit Adrian Nuţă la ultima sedinţă de terapie, pentru a-mi calma curiozităţile, l-am rugat pe profesorul de New media, Dr. Conf. Univ. Marius Nedelcu să îmi firnizeze nişte surse, ştiind că este pasionat de arhitectura. Uhhh, şi iată ce am aflat. (la fix, ca de obicei, Universul îmi răspunde promt)
"Desi Walter Bauersfeld a proiectat si construit pentru prima data, în 1922, o structura geodezica, in Germania, la atelierele de optica Zeiss din Jena, inventarea acesteia este atribuita americanului Richard Buckminster Fuller, inginer, matematician, poet, cosmolog, filozof, considerat geniul arhitecturii secolului XX. La sfarsitul anilor 40’, a dezvoltat ceea ce el numea sistem geometric sinergico-energetic, cea mai cunoscuta dintre rezultatele eforturilor sale intelectuale fiind structura arhitecturala numita cupola geodezica, un prim exemplu de aplicatie practica fiind Pavilionul Statelor Unite, construit in Montreal, la Expo 67.
O incursiune foarte scurta în vasta opera a acestuia este, poate, utila pentru a plasa subiectul într-un context care sa îl faca mai bine înteles.
În eseul “Guinea Pig”, scris cu câteva zile înainte de a se stinge din viata pe care o priveste retrospectiv ca pe un experiment, Buckminster Fuller –“Bucky”- relateaza ca timp de peste cincizeci de ani, renuntând la prejudecati si practici traditionale, a încercat sa priveasca lucrurile într-un mod natural pentru a descoperi principii care guverneaza Universul, aplicabile problemelor cu care se confrunta omenirea, în folosul efectiv al acesteia si nu în cel al marilor state, religii sau întreprinderi private, oricât de bogate sau puternice ar fi.
“SINERGETICA – Explorari în geometria gândirii”, lucrare editata de Fuller în 1979, este una din cele mai clare si cuprinzatoare tentative de a explica, prin geometrie, Universul si fenomene ce îl guverneaza, legând limbajul stiintific de unul comun. Sinergia este definita ca însusirea unui sistem integral, care nu poate fi intuita cunoscând însusirile elementelor constitutive luate separat. Ruperea unui subiect în parti, pentru a fi studiate separat, nu duce la întelegerea cuprinzatoare a totului – “natura are un singur departament si un singur limbaj”. Asa cum au descoperit chimistii, o demonstratie de sinergie este modul în care se comporta atomii sau moleculele când sunt separate dintr-un compus, ceea ce nu explica comportamentele asociate, parând a fi vorba despre “energii pierdute”.
Aritmetic, un triunghi + un triunghi = doua triunghiuri. Într-o asociere spatiala pot determina ceva fundamental: un tetraedru – poliedru cu patru fete - un sistem, o împartire a Universului în interior si exterior. Acum, sinergic, un triunghi + un triunghi = patru triunghiuri. Dupa Fuller, tetraedrul este baza tuturor structurilor spatiale existente, sistemul elementar (minimal) prin a carui geometrie se poate explica totul, de la atom la galaxie.
Cuvântul tensegritate (tensegrity) este obtinut prin comprimarea expresiei integritate tensionala si descrie modelul care rezulta atunci când tractiunea si compresia, atractia si respingerea, se afla într-o relatie reciproc avantajoasa. Perceptia, aproape generala, este ca cele doua forte se afla în opozitie, dar ele sunt complementare, gasindu-se întotdeauna împreuna. Un exemplu este balonul de cauciuc: moleculele de aer împing discontinuu (divergent) membrana întinsa continuu (convergent), fortele aflate în echilibru mentinând balonul umflat, facându-l foarte rezistent (se stie ca este destul de greu de spart). Toate structurile geodezice sunt caracterizate de tensegritate chiar daca acest lucru este sau nu perceptibil."
sursa: http://www.minodesic.ro/

Evoluţia conştiinţei prin cultură

Pentru mine CULTURA este un spaţiu în care civilizaţia are posibilitatea să se exprime şi să seteze noua sa realitate. Încă din adolescenţă am deschis calea poeziei trecând de la a fi o contemplatoare a poeziei lirice la creatoarea propriilor versuri, care, pe lângă satisfacţia imensă de a mă exprima, au fost recompensate cu selecţii de publicare a lor şi respectiv premii. De asemenea copilăria a fost marcată de zile întregi de savoarea de a picta, de la a imita realitatea observabilă, la a crea propria realitate abstractă, simbolică, metaforică. Nu m-a lăsat neatinsă nici istoria şi am păşit în lumea investigaţiilor documentale şi de natură arhivică. Apoi am avut şansa unei burse în România (eu fiind născută în Republica Moldova) şi opţiunea mea de data aceasta se direcţionase către psihologie – un tărâm investigaţiei sufletului uman pe care îl căutam pe atunci cu pasiune, lupa mea fiind clar direcţionată către relevarea şi revelarea oamenilor. Fără a uita pasiunea către artă, valurile vieţii mi-au reamintit-o la masterul în Programe Audiovizuale la UNATC, continuată acum cu doctoratul în Cinema, pentru mine o şansă de a unifica cinematografia cu psihologia într-o cercetare interdisciplinară.
Aceste date de natură biografică devin cartea de vizită care exprimă opţiunile mele de viaţă, pentru că arta a devenit parte importantă din stilul în care îmi petrec o mare parte din fiecare zi. Cinematograful, expoziţiile de muzeu, vernisajele, workshopurile culturale, târgurile, teatrele, biblioteca (BCU), lansările de carte, Institutul Cultural Român, Ateneul, Opera Română, restaurantele/ceainăriile cu librării şi spaţii de lectură incluse, blogurile şi site-urile cu profil cultural – au devenit forme indispensabile supravieţuirii mele. Nu am cablu TV şi nu sunt pasionată de presă. Nu simt nevoia. În schimb visez să cânt la pian şi să am un atelier de pictură.
Acest stil de viaţă intens culturalizat mă fac să redescoper şi să reevaluez Bucureştiul extrem de ofertant în opţiuni de natură intelectual-culturală. Înainte de a oferi soluţii legate de sistemul actual de „domesticire” a popualţiei şi „îmblânzire” socio-culturală, m-am întrebat ce pot face eu (personal) în acest sens. Soluţia a fost blogul ca formulă de împărtăşire a experienţei după fiecare eveniment frecventat. Am observat că amicii şi prietenii mei care îl urmăresc, au devenit pas cu pas incitaţi de entuzismul cu care scriu despre momentele mele de cultură. De aceea mă gândesc că adevăratul impact care poate suscita la acţiune este să auzi un om pasionat de artă şi cultură. Pentru că de altfel, dacă deschizi orice 7 seri, Time Out sau alte surse de profil, este foarte uşor să localizezi câteva evenimente tentante care pot fi o alternativă excelentă Clubului, barurilor sau teraselor. Oamenii trebuie ajutaţi să testeze şi apoi să decidă dacă expresia culturii le vorbeşte pe limba lor.
(eseu redactat pentru aplicaţia la Şcoala de Vară Romania Secolului XXI, www.scoaladevara.com)

Time control

Michelangelo Cafe. Curs Time management. Notiţe.
Activităţi optim incluse. Ce aleg să fac acum? Opţiuni. Ceea ce fac acum este cel mai important lucru de făcut ACUM. Rezultă PERFORMANŢA MAXIMĂ. Ce te împiedică să fii maxim eficient? Răspuns: selectarea priorităţilor, overplaning, "urgenţele", resurse - timp, bani, echipament, oameni. Rezultate. Arta shortcut-urilor. Sarcinile pot fi: autogenerate, delegate, "sociale", oportunităţi/accidente. Avem în viaţă sarcini DE FĂCUT, PROBABILE, POSIBIL NU LE VOM FACE NICIODATĂ. Felul în care organizăm cele 24 de ore va genera reyultatele. Non-acţiunea poate fi şi ea un rezultat. Tips: nu amâna ceea ce poţi face şi durează sub 5 minute.

Ian Lungold şi Evoluţia conştiinţei

Alături de o mulţime de speculaţii pe baza calendarului mayaş, 2012, sfârşitul lumii şi alte nebunii mai mult sau mai puţin ştiinţifice, Ian, care moare in 2005 de cancer
("I was standing with the waves splashing up to my thighs in bright sun light looking out at the sparkling blue water and with white clouds racing each other to the distant horizon, and I realized there was only one reason that I was having this experience.
Because I created this experience. The fact that I was standing there with cancer could only be because I had created this situation as well. Now why would I do that? The only rational answer (and then just barely rational) is because I believed for some reason that I had to do this to prove some point or another. Like I said just barely rational. But prove something to whom? Who else is there in my creation of experience? Who else is actually there in your dreams at night? No-body baby, except you. It came to me that the reason we do not own our creative ability fully is that we do not trust our selves with that ability. Lack of trust is a learned behavior.") - sursa: http://www.mayanmajix.com/ian_journal_01.html
mi-a deschis perspectiva explicativă pe care o bănuiam, dar nu am făcut nici o investigaţie pentru a o demonstra. Studiind calendarul Mayaş şi o mulţime de alte documente arheologice şi spirituale, Ian deschide o uşă către a vedea conştiinţa ca evolutivă - 9 trepte, dând o nouă perspectivă sensului vieţii. Noi suntem creatorii experienţei noastre, noi suntem Dumnezeu, conştiinţa mereu are o orientare, mintea există pentru a prevedea pericolul, integritatea (= a-ţi urma inima), ... va continua

Poiana duminicală

Mi-am umplut duminica în stilul meu. Vigilentă de la 5 dimineaţa. Debut la Filaret. Apoi celelalte. Lecturi de Einstein, vizionări de documentar despre Univers, găuri negre şi coexistenţa interesantă, pe alocuri paradoxală a galaxiilor, apoi despre secretele împerecherii la animale - hehe - ce distracţie - natura e plină de surpize şi diversitate; am lucrat la selecţii din textele lui Adrian Nuţă pentru proiectul de audiobooks la a căror elaborare particip; cina de la "Carul cu bere" a fost un moment de relaxare culinară binemeritată (opţiunile mele fac cu ochiul cartofilor ţărăneşti, ciupercilor la tigaie cu unt şi merelor coapte pe reţeta localului); Florin, Magda, Igor au fost prezenţe încântătoare în programul meu şi trimit gratificările corespunzătoare. Şi închei cu un alt documentar, de data aceasta despre Evoluţia conştiinţei.

Fetiţa şi vulpea

Da. Acest film a luminat o zi de duminică. O producţie franţuzească extraordinară. O poveste simplă a unei fetiţe (de o frumuseţe ingenuă) care îşi doreşte enorm îmblânzirea unei vulpi. În timp ce îşi testează răbdarea pentru a reuşi, dincolo de momentele care te duc cu mintea la Descovery sau National Geographic, fetiţa descoperă o lume nouă dată de stilul de viaţă a unei vulpi autentice. Prietenia dintre om şi natură este fermecătoare până apare sentimentul posesiei, dar lecţia devine o lecţie învăţată de la A la Z. Fetiţa descoperă iubirea. Iubirea pentru natură. Iubirea ca dar.
Demult nu am mai vazut un film atât de apropiat de lucrurile simple ale vieţii, dar profunde şi frumoase. Merită o clipă de răgaz. Iar contrastul cu civilizaţia actuală va face loc pentru concluziile personale ale fiecăruia.

Colţul de Rai al copilăriei mele

Am rupt cu mare greu timp pentru a i-l dărui mamei. Suprapusă cu o întâlnire de afaceri, călătoria mea în Basarabia a fost un prilej de ...mmm, aflaţi voi mai departe. Este pentru prima oară, când, aflată în plin proces de trăire conştientă, am renunţat la gustul grabei de a mă întoarce la Bucureşti, în schimbul gustului căpşunilor cu rouă proaspăt culese din grădina mamei, ceai din flori de salcâm şi mentă proaspătă, castraveţi crocanţi cu elemente sănătoase date de un ciorniziom nepoluat, somnul dulce pe perna cu pene, sărutările calde cu aromă de lapte ale mamei, răcoarea paradisiacă a dimineţii, muzica orchestrată a greierilor din serile lor boeme, florile însufleţite ale mamei - are un talent incredibil de a da viaţă florilor şi are o colecţie impresionantă, este chiar prima oară când nu mi-am deschis laptopul pentru temele mele sau cărţile pentru a bifa cine ştie ce recenzie, ci am ales să o ascult pe mama, nu să o aud, ci să o ascult şi am descoperit cu atâta încântare izvorul de înţelepciune, mama a spus atâtea lucruri simple la care au am ajuns după o serie de experienţe, experimente şi lecturi, iar ea le ştia, pentru că este mai conectată la viaţă decât mine, eu fiind cea care complică mereu lucrurile, am atins frunze, am cochetat cu iepuraşii, am inspirat aerul oxigenat, etc etc - am simţit atât de intens liniştea, am savurat cu atâta încântare fericirea părinţilor mei, împărtăşindu-le aceasta şi am răspuns cu o tăcere profundă, dar răscolită când tata m-a întrebat "de ce nu revii, de ce nu te întorci aici?"... tăcerea mea fiind o expresie a unei fricii de a accepta că e atâta deşertăciune în goana mea după un nume într-un oraş al anonimatului...
Da, aici este Raiul, în sânul dragostei părinţilor mei, în casa copilăriei, în verdeaţa aproape neatinsă de toxinele maşinilor. Probabil această casă va rămâne un simbol al purităţii începuturilor, al începuturilor mele.

My job is to have a nice life!

Mă întreb deseori dacă a respira este o artă. Sau dacă a privi poate fi făcut cu talent. Cred că îţi trebuie ceva ingeniozitate şi pentru felul în care te trezeşti dimineaţa. Poate creativitatea îşi are loc şi acolo unde pui capul pe pernă. Îmi pare incredibilă întrebarea: ce vrea viaţa de la mine, reformulată pornind de la: ce vreau eu de la viaţă. Şi dacă mă întreb ce vrea viaţa de la mine, atunci răspunsul sigur îl găsesc în bătăile inimii mele. Acolo se regăsesc vibraţiile conexe cu tot acest univers care este Unul, divizat acolo unde e indivizibil şi unificat acolo unde nu părea a fi logică unificarea. A fi în fiecare clipă într-o armonie cu viaţa pentru mine înseamnă a crea această armonie. Nu îmi reuşeste întotdeauna, dar mereu se poate schimba perspectiva. Astăzi, de exemplu, alături de sarcinile din afacerea mea, făcute şi ele cu creativitate, spontaneitate şi angajament, am reuşit să strecor atât cât am simţit nevoia, plăcerile mele spirituale - lectura din ultima carte a lui Adrian Nuţă (Fizica cuantică povestită de un psihoterapeut), articole descriptive despre cultura japoneză, contemplarea copacilor, a chipurilor oamenilor, a propriei voci, vizionarea unui western însoţită de un amic din altă cultură, dialog cu o mulţime de oameni dragi mie, vigilenţa pe o înregistrare cu Eckhart Tolle despre trezirea conştiinţei, îngrijorarea faţă de aprobabrea Codexului Alimentarius în Ro (vom cultiva numai seminţe modificate genetic), muzica nelipsită din viaţa mea, lectura conştientă a primelor paragrafe din Drepturile Omului de pe o plasmă de la Protecţia Copilului şi aş mai continua. Ajung la bucuria de a descoperi că îmi amintesc uşor fiecare secundă a zilei. Şi înainte de fiecare seară, când ajung să îmi odihnesc corpul plăpând şi să mulţumesc Totului că am ajuns la plăcerea somnului, îmi reevaluaz concepţia asupra lumii pe care evenimentele zilei curente au confirmat-o sau deturnat-o, fiind în dialog cu mine însămi şi reconfigurez schema mentală.
Cam asta fac în viaţă: să am o viaţă frumoasă!

The Reader

Tulburător. Acesta este primul cuvânt, de fapt starea prezentă, după ce am ieşit din sala de Cinematograf. O iubire imposibilă, o iubire care îţi marchează viaţa pentru totdeauna. Şi el, şi ea, continuă a trăi sub impactul acelei relaţii. Dar nu unul fericit. Însă unul asumat. Dureros. Copleşitor. Labirintic. Fără scăpare.

Destricted

Curs de Structuri Narative. Colegi: Cristian Tudor Popescu, Radu Găină, Mircea Florian, Cornel Mihalache şi eu. Dl Profesor de pune filmul. Destricted. Unul din cele mai controversate în a cota cei 18 ani sub limita cărora filmul este nevizionabil sau periculos. Chiar şi pentru unii mai slabi cu inima... 7 regizori. Tema "sex". Rezultat: filme aproape porno create de regizori celebri (Gaspar Noe, Larry Klark, Marina Abramovici etc). După vizionare, dialog. Consider că filmul este accesibil doar unui public ceva mai pregătit. Scenele porno nu trebuie interpretate mot-a-mot. Dincolo de imaginile vizuale, legătura se face între lipsa pudorii, lipsa inhibiţiilor, dar şi lipsa intimităţii spirituale. În felul acesta actul sexual devine un act de violenţă, de defulare, de control şi manipulare. De la nivelul socio-consumerist, la nivel individual în care dincolo de scenele actului sexual, privaţiunea este de natură emoţională. Acest film vine conex şi cu galeria de duminică de la MNAC, numită Fragility of Being, unde condiţia femeii este abordată tocmai din acest punct de vedere. Filmele, astfel, devin pretext de meditaţie, de dialog pentru subiecte sensibile, actuale, reale, ireversibile...

Mircea Florian - un coleg de doctorat ARTIST!

sursa: http://www.cotidianul.ro/mircea_florian_merg_ametit_pe_mai_multe_carari_video-85297.html

Cunoscut în România de către unii mai degrabă ca artist folk, însă de către alţii drept cel care în ’86 scotea sub numele Florian din Transilvania discul “Tainicul vârtej” (o melopoetică rock împănată cu muzici electronice experimentale, progressive, care a marcat pe mulţi intelectuali ai vremii), acesta are, începând din anii ’70, zeci de proiecte avangardiste în care pune la treabă mai toate media. De la benzi de magnetofon până la proiectoare, elemente de robotică sau sintetizatoare şi până la cobză, drâmbă sau elemente kinematografice/dramatice. Îşi compune încă de la început muzica şi versurile la persoana întâi, suprapunând în piesele sale high-tech şi ecouri arhaice, iar mai nou a reluat colaborarea cu Lucian Stan (DJ Vasile) şi cu Tom Brânduş (VJ Tom), rezultatul neavând vreo referinţă în spaţiul sonor autohton.

„Eu sunt, prin definiţie, un călător pe multe drumuri paralele.”

“Mă interesează foarte mult ca poezia, actul scenic, interpretarea, muzica, tot ce înseamnă vizualul şi sonorul într-un spectacol să se nască cumva din acelaşi impuls."

Mai jos este o mostră de eveniment ţinut în Control Club unde a avut şansa să ajung. Muzică electronică, VJ, elemente folk.

Un popas la MNAC

Pentru că sunt adepta artei contemporane, MNAC a devenit un loc confortabil pentru mine. Alături de Michel, fiecare etaj de expoziţii a devenit o formă de a experimenta rolul de ghid cultural.
Expoziţia dedicată vieţii culturale 1900-1940 din România - un tablou al tablourilor bogat, somtuos, modern. Unde e acea Românie?
Fragility of Being - destinat crizei feminităţii - violenţă directă sau voalată - 3 produse video care face demonstraţia identităţii precare.
Am revăzut She Devil - o altă perspectivă a condiţiei de a fi femeie.
Digital Art - cu digital painting (conceptual, cromatic, suport de print pe aluminiu). Excelent!

Bucharest Food Festival

Primesc 2 invitaţii la acest Festival care, din titlu şi prezentare, mă incita şi îmi stimula imaginaţia culinară, bucurându-mă de şansa unui posibil spaţiu al reinventării al meselor mele delicioase, dar şi sănătoase. Însoţită de prietenii mei cei mai buni, poposesc la mult râvnitul festival. Surpriză! Gol, trist, obosit... În loc de merindele care ar fi trebuit să troneze vioi pe mesele de prezentare, în loc de generozitatea degustărilor şi abundenţa sclipirilor culinare, găsesc un loc dosit în corturi, singuratic şi înfometat... În afară de bucuria de a regăsi câţiva prieteni cu care pierdusem legătura, declar Festivalul un moment de slabă respiraţie.

Lansare de carte "Bucureşti - Platou de filmare"

Aşa cum mai punctam undeva, am aşteptat cu mare drag această lansare, ştiind de acest proiect încă din 2007. Coordonatorul este fostul meu profesor de scenografie Dl Dodu Bălăşoiu, care, cu o echipă motivată, cu un buget de 1 mil euro (grant) şi perseverenţă semnează o lucrare multifuncţională. Dincolo de volumul fotografic (7000 foto) realizat cu mare acurateţe, dar şi cu o expresie fidelă a realităţii bucureştene, proiectul este însoţit de un DVD dublu cu filmări şi fotografii, tehnica face diferenţa şi surpriza vizualizării imaginii incită curiozitatea.

Terasă

E cald, serile sunt lungi, răcoarea este la modă, se poartă terasele... După şedinţa foto de luni seara, noaptea de revolte de marţi, astăzi a fost ziua teraselor. După amiaza am petrecut-o cu Alexandru la Nirvana. Iar seara e dedicata lui Dan (cel mai bun prieten în variană masculină), am descoperit terasa la 2 min de mine - Yucca Restaurant (evident m-a cucerit pianul din restaurant)- un loc generos prin spaţiu. E un loc de atracţie pentru mulţi locuitori ai zonei şi nu numai, mi-a plăcut tipul de mobilă, felinarele, muzica, nici ceaiul/capuccino nu au fost sub limita aşteptărilor mele.

Offf...alimentaţia

Născută de o mamă gospodină perfectă, inevitabil am moştenit tot arsenalul meselor îmbelşugate, numai că intelectuală cum sunt, le mai şi rafinez, şi asta fără să fac eforturi speciale, reţetele majoritatea fiind propriile mele creaţii. Preocupată de tot ce este legat de sănătate (nu pentru că aş vrea să mor sănătoasă, ci pentru că aş vrea să îmi păstrez vivacitatea fiziologică pentru a avea energia necesară de a-mi împlini proiectele de viaţă, dat fiind faptul că eşti ceea ce mănânci). De-a lungul anilor, mai ales motivată de o posibilă carieră în nutriţie, am studiat fenomenul alimentaţiei corecte şi am depistat o serie de tipare moştenite prin educaţie dovedite a fi greşite. Într-un final, pentru a concuziona căutările mele, am ajuns să înţeleg că stilul alimentar trebuie personalizat şi nu prea există reguli stricte în acest sens. Alegerea mea a fost să renunţ, poate nu total, la alimentaţia carnivoră. Speriată de industria Eu-rilor, alimentaţia hiperprocesată, biologică, am găsit pentru mine, din toate relele, răul cel mai mic, optând pentru mesele de crudităţi - legume, fructe - şi am descoperit o lume mult mai interesantă decât orice tip de mâncare gătită şi asta datorită combinaţiilor şi al felului în care simţi energia dată de prospeţimea lor.
Şi ca o confirmare a celor de mai sus, astăzi am descoperit un documentar care te pune în gardă cu argumente, cifre şi cercetări. Pentru cei care îşi pun nişte întrebări, filmul este binevenit (evident, cu doza optimă de scepticism)
http://fymaaa.blogspot.com/2009/05/viitorul-alimentatiei-19052009.html

Slumdog Millionaire

Da... m-am dus la acest film numai şi numai ca să îl bifez fiind ferm convinsă că este o porcărie care a luat Oscarul pentru sărăcia exprimată în India şi că juriul AFA l-a cotat mai mult din interese politice sau sociale. Dar NU. Poate şi asta, însă am ieşit de la film ferm convinsă că şi-a meritat premiul cel mare!
Alături de performanţa tehnică a unui cadru foarte bine construit, spectacolul mizeriei, profesionalismul narativ, jocul actoricesc de calibru înalt, montajul dinamic etc etc, ceea ce a meritat a fost SENZAŢIA CĂ DESTINUL TE VA DUCE UNDE TREBUIE, MAI DEVREME SAU MAI TÂRZIU! Povestea este fermecătoare, seducătoare, sinceră. Încrederea că tot ce trebuie să înduri sunt momente necesare pentru triunful de mai târziu. Demult susţin ideea că cinematograful NU TREBUIE să aibă acest realism care aduce strada în ecran, mă duc la film pentru a descoperi o lume nouă, estetică, în care binele învinge răul, pentru a mă alchimiza, pentru a descoperi basmul în propria viaţă, pentru a mă inspira şi a crede în bine, frumos, dragoste şi sămânţa divină pe care o caut pretutindeni.

Documentar Ştiinţific

Invitat spaniol - CONFERINŢĂ ÎN CADRUL DOCTORATULUI - Cum să povesteşti ca să fii înţeles. O invitaţie la a participa la proiecte de documentar ştiinţific. Incidentul care a ştirbit din valoarea prezentării producătorului şi regizorului spaniol şi al echipei care l-a asistat din partea UNATC-ului a evidenţiat din nou lipsa de responsabilitate şi angajament pentru că tocmai în centrul centrului, unde tehnica ar trebui să funcţioneze perfect prin însăşinatura obiectului de studiu, hop, nu avem cu ce....
În fine, partea bună a lucrurilor este că salut cu drag acest eveniment care îmi susşine propria intenţie de a finaliza cercetarea de doctorat cu un documentar ştiinţific care să prezinte realitatea psihoterapiei experienţiale, apoi să aprofundez propria viziune a filmului ca intrument în consiliere.

Noaptea Muzeelor

În spiritul dinamicii permanente a vieţii, după nişte întâlniri manageriate genial de legile Universului, am continuat traseul existenţial - Noaptea Muzeelor, eveniment organizat anual în capitală. Dincolo de obsesia mea de a vizita cinci muzee, alături de curiozităţi (o parte demult satisfăcute) (traseul presupunea suportul aglomeraţiei mulţimii, lipsa de aer, dificila posibilitate de savoare artistică) insistenţa mea în faţa prietenilor mei a fost motivată de acel tricou cadou pe care nu am reuşit să-l primesc în nici un an (dar nici de data aceasta).
Ceea ce mi-a placut la nebunie în urma efortului mersului pe jos în sandalele mele criminale a fost expoziţia Familia Regală - O istorie în imagini Regele Ferdinand/Regina Maria - ah ce vestimentaţie...; arhitectura superbă din Muzeul Municipal şi Palatul Cantacuzino - Muzeul Naţional George Enescu (mai jos câteva imagini surprinse), MNAR - alături de galerile picturale, am descoperit 3 tablouri de Rembrandt, arta în stil osmotic - pictură asociată cu lectura unor poezii celebre înregistrate (de exemplu Ovidiu cu Metamorfoze), precum şi proiecţia tip VJ cu muzică de chitară live.
Şi ca să revin la pământescul grotesc, amintindu-mi de imbecilitatea alimentaţiei cu carne, am mâncat o şaorma (pot număra pe degete şaormele mâncate de-a lungul vieţii), dar asta a fost incredibil de proastă, aşa că m-am vindecat definitiv.

Citat necitit, dar exprimat prin tăcere

"Iubirea are ca efect evoluţia celei pe care o iubeşti. În sensul cel mai înalt, spiritual, o ajuţi, o stimulezi, o sprijini să devină o fiinţă mai luminoasă, mai iubitoare, mai pură. Te gândeşti şi acţionezi pentru binele ei superior. Te bucuri să o vezi mai sănătoasă, mai încrezătoare, mai frumoasă, mai înţeleaptă.
Această iubire este mai mult decât atracţia pentru o anumită persoană, mai mult decât sentimentele pozitive pe care ţi le inspiră cineva în compania căruia te simţi bine. Este preocuparea activă şi efort pentru a-i sprijini creşterea spirituală este intenţie tradusă în fapt, este dorinţa de a vedea o altă fiinţă devenind liberă (sau mai liberă)" Adrian Nuţă în Despre iubirea nonposesivă şi exuberantă 2005

Selecţia naturală

Înţeleg în multe feluri legea selecţiei naturale, dar de la un timp experimentez felul în care legea are rezonanţe în lucrurile, evenimentele şi oamenii cu care mă conectez. Totul a început când am început să am acces la alegeri. Îmi amintesc că într-o zi aveam de ales între a merge la un spectacol şi de a fi la un training de dezvoltare personală, apoi a alege între a accepta invitaţia unui cavaler şi întâlnirea cu o bună prietenă, apoi etc etc etc. Insight-ul s-a produs când am avut de ales între două sau mai multe oportunităţi la fel de atractive şi surprinzătoare, am avut senzaţia de libertate, de spaţiu, de drepturi. În acest fel am ajuns să selectez totul în viaţa mea, la un nivel din ce în ce mai înalt. Cărţi, stil, tehnologie, profesori, locuri, entertaintment, oameni, bărbaţi, stări. În timp, aproape de prezent, datorită procesului de alchimie, creşterea înţelegerii şi a raportului în faţa realităţii, selectez cu o exigenţă crescută oameni, evenimente, chiar şi propriile reacţii. E o senzaţie şi o plăcere remarcabile de a fi acolo unde vrei să fii, cu persoanele cu care vrei să fii, cu rezultatele pe care le doreşti. Numesc asta prezentul dezirabil, controlabil, confortabil. Am înţeles că dacă ceva nu îmi convine, nu îmi face bine sau mă dezechilibrează în planul meu de viaţă, atunci responsabilitatea îmi aparţine. Asta îmi dă acel aer atent al selecţiei şi al asumării alegerilor. Riscul este să elimini foarte multe din viaţa ta. Unele chiar dureros de ataşate emoţional. Am capacitatea de a renunţa la oameni apropiaţi mie dacă observ că nu respectă timpul meu, spaţiul meu, opţiunile mele de viaţă. Dar uneori a tăia în carne vie pentru a salva integritatea este mai puţin decât a o pierde ireversibil. Sunt empatică, asertivă, corectă, onestă, directă, iubitoare şi mă aştept să interacţionez cu oameni care cel puţin tind să fie la fel.

Un Duel - piesă de teatru

Dumincă ora 10:00. Teatrul Naţional Bucureşti. Sala Atelier. Punere în scenă - Cehov de Dabija (mi-a placut la acest regizor de teatru energia şi voluptatea cu care se vede că simte verva creaţiei). Spiritul rus apare nu doar reflectat în numele personajelor, vodka, stil de viaţă, ci şi, sau mai ales, în dimensiunile sufletului. Nicăieri nu mai găseşti atâtea preocupări pentru sensul vieţii, dimensiunea religiei, natura sufletului sau onoarea din acţiuni. La capătul celălalt greu mai găseşti în lume depresia dusă la paroxism, uitarea de sine, non-sensul şi sentimentalismul atrofiat. Dar toate spre Mântuire...
A fost spectaculos procesul transformării, al alchimiei, al maturizării fiecărui personaj de-a lungul piesei - armonios, fructificat, demn de iluminare.